Post Reply 
 
Thread Rating:
  • 4 Vote(s) - 5 Average
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
NOSTALGII
12-08-2017, 12:06 AM
Post: #2131
RE: NOSTALGII
Noapte bună, femeie !

Bună seara, femeie!
Sunt bărbatul care nu a ştiut
să-ţi spună "bună dimineaţa"
sau "bună ziua"!
Acum, e...
Seară!

Bună seara, femeie!
Sunt bărbatul aflat în toamnă,
care şi-a pierdut primăvara şi vara.
Acum, rămas cu un singur anotimp...
Iarna!

Bună seara, femeie!
Sunt bărbatul care şi-a pierdut
orele şi minutele!
Acum, am rămas doar cu fărâme de timp...
Secunde!

Bună seara, femeie!
Sunt bărbatul care a văzut bine,
dar nu te-a zărit!
Acum, aş vrea să pot zări,
dar nu pot, sunt...
Orb!

Bună seara, femeie!
Sunt bărbatul care a pierdut căldura
pieptului tău!
Acum, aş vrea să mă încălzesc,
dar e frig şi eu sunt...
Rece!

Bună seara, femeie!
Aş vrea să-ţi spun "bună dimineaţa"
sau "bună ziua"!
Dar nu mai pot...

În curând,
Noapte bună, femeie!

Ion Apostu

"Să fii veșnic tânăr nu înseamnă să ai 20 de ani, înseamnă să fii optimist, să te simți bine, să ai un ideal în viață pentru care să lupți și pe care să îl cucerești."

Ana Aslan
Find all posts by this user
Quote this message in a reply
12-09-2017, 09:40 PM
Post: #2132
RE: NOSTALGII
Hora de ucenici

Poate-ai auzit de-o tara...
De tara lui Pierde-vara.

Si acel ce nu aude
Are-n tara ceea rude.

Ce-ai sa mai spui de Gura-casca?
Cine nu-i sa nu-l cunoasca?

Daca te-as fi intrebat
Depre Papura-mparat?

S-a dus vstea, -as fi raspuns,
Ca de-un drac de popa tuns.

Ia seama sa nu te-nseli,
Ca trecem la socoteli.

Zece, sapte, noua, una
Deopotriva-s totdeauna.

Ba pe cit mi se cam pare,
Nula e ceva mai mare,
Si un chil e cit un dram/
Bine. Niic nu m-asteptam.

Inmultesti? Ca si cum scazi.
Ce- dat ieri? Ce da si azi.
Cum e impartirea buna?
Cand sporeste si aduna.

Cum sint puse oasele?
La om, pe de-a-ndoasele.

Citesti drept? Dar scriu intors.
Pui mustar si iese orz.
Pui cartofi si ies toamna gilci.
Piatra ce-i? Un fel de zgarci.

Despre maduva si carne...
Niste copite si coarne
Si se vede pe copita
Potcoava nejumulita.

Ce ia cofa din izvoare?
Pacura si apa-tare.

Ce-ti fac vacile-n pasune?
Ce sa faca? Rod carbune.

Ce e cercul? Un patrat.
Cum e unghiul? Cracanat.

Un catel? E un purcel.
Ce-i altfel? Tot ce-i la fel.

Simt acum incredintat.
Tinaru-i om invatat.
Zice Presedintele,
Potrivindu-si dintele.

Si noi, zise adunarea,
Ne-am facut incredintarea.

Asa scoala, frate-meu,
Parca-as invata si eu.


Tudor Arghezi

"Să fii veșnic tânăr nu înseamnă să ai 20 de ani, înseamnă să fii optimist, să te simți bine, să ai un ideal în viață pentru care să lupți și pe care să îl cucerești."

Ana Aslan
Find all posts by this user
Quote this message in a reply
12-25-2017, 06:58 PM
Post: #2133
RE: NOSTALGII
În seara de Crăciun

Afară ninge liniştit,
În casa arde focul;
Iar noi pe lângă mama stând,
Demult uitarăm jocul.

E noapte, patul e făcut,
Dar cine să se culce?
Când mama spune de Iisus
Cu glasul rar şi dulce.

Cum s-a născut Hristos în frig,
În ieslea cea săracă,
Cum boul peste el sufla
Căldură ca să-i facă.

Cum au venit la ieslea lui
Păstorii de la stână
Şi îngerii cântând din cer,
Cu flori de măr în mână.

George Cosbuc

"Să fii veșnic tânăr nu înseamnă să ai 20 de ani, înseamnă să fii optimist, să te simți bine, să ai un ideal în viață pentru care să lupți și pe care să îl cucerești."

Ana Aslan
Find all posts by this user
Quote this message in a reply
12-25-2017, 07:00 PM
Post: #2134
RE: NOSTALGII
Colindătorii

Cad fulgii mari încet zburând,
Şi-n casă arde focul,
Iar noi pe lângă mama stând
De mult uitarăm jocul.
De mult şi patul ne-aştepta,
Dar cine să se culce?
Rugată, mama repeta
Cu glasul rar şi dulce

Cum sta pe paie-n frig Hristos
În ieslea cea săracă,
Şi boul cum sufla milos
Căldură ca să-i facă,
Drăguţ un miel cum i-au adus
Păstorii de la stână
Şi îngeri albi cântau pe sus
Cu flori de măr în mână.

Şi-auzi! Răsar cântări acum,
Frânturi dintr-o colindă,
Şi vin mereu, s-opresc în drum;
S-aud acum în tindă
Noi stăm cu ochii pironiţi
Şi fără de suflare;
Sunt îngerii din cer veniţi
Cu Ler, oi Domnul mare!

Ei cântă-nălţător şi rar
Cântări de biruinţă,
Apoi se-ntorc şi plâng amar
De-a Iudei necredinţă,
De spini, de-ostaşi, şi c-a murit …
Dar s-a deschis mormântul
Şi El acum e-n cer suit
Şi judeca pământul.

Şi până nu tăceau la prag,
Noi nu vorbeam nici unul
Sărac ne-a fost, dar cald şi drag
În casă-ne Crăciunul.
Şi când târziu ne biruia
Pe vatra caldă somnul,
Prin vis vedeam tot flori de măr
Şi-n faşe mic pe Domnul.


G Cosbuc

"Să fii veșnic tânăr nu înseamnă să ai 20 de ani, înseamnă să fii optimist, să te simți bine, să ai un ideal în viață pentru care să lupți și pe care să îl cucerești."

Ana Aslan
Find all posts by this user
Quote this message in a reply
12-25-2017, 09:12 PM
Post: #2135
RE: NOSTALGII
O, brad frumos...
O, brad frumos, ce sfânt păreai
în altă sărbătoare.
Mă văd copil cu păr bălai
şi ochii de cicoare.
Revăd un scump şi drag cămin
şi chipul mamei sfinte,
imagini de Crăciun senin
mi-apar şi azi în minte.
Un brad cu daruri şi lumini
în amintiri s'arată.
În vis zâmbeşte ca un crin
copilul de-altădată.
Întregul cer era deschis
deasupra frunţii mele.
Azi strâng doar pulbere de vis
şi numai scrum din stele.
Copil bălai, Crăciun si brad
s'au stins în alte zile.
Azi numai lacrimile cad,
pe'ngălbenite file...
Azi nu mai vine Moş Crăciun
cu barba-i jucăuşe,
ci doar tristeţile mi-adun
să-mi plângă lângă uşe...
În bezna temniţei mă frâng
sub grele lespezi mute,
şi'mpovărat de doruri plâng
pe amintiri pierdute.
Omătul spulberat de vânt
se cerne prin zăbrele
şi-mi pare temniţa mormânt
al tinereţii mele...

Radu Gyr

"Să fii veșnic tânăr nu înseamnă să ai 20 de ani, înseamnă să fii optimist, să te simți bine, să ai un ideal în viață pentru care să lupți și pe care să îl cucerești."

Ana Aslan
Find all posts by this user
Quote this message in a reply
12-29-2017, 05:32 PM
Post: #2136
RE: NOSTALGII

Când femeile pe care le-am iubit îmbătrânesc




Când femeile pe care le-am iubit îmbătrânesc
Lumea întinereşte din frumuseţea lor,
Stau pe un peron suspendat în timp şi poezie
Iar ele trec pe rând la fereastra unui tren
Şi le văd ochii, lumina, aerul din prima zi
Totul imaculat, cald, neînceput, cu încetinitorul
Cu fluturii dinaintea primului sărut pe buze.

Când femeile pe care le-am iubit îmbătrânesc
Mă arunc în gol în ochii lor până la izvoare
În căutarea sentimentelor înălţătoare şi primordiale
A elixirului care să facă acea clipă să mai stea
Să mai stăruiască un dram pe strălucirea lor
Să se întipărească totul pe cer, pe retine
Ca o mărturie despre iubire la începuturile ei.

Când femeile pe care le-am iubit îmbătrânesc
Inimile lor bat toate în mine pe rând
Şi se transformă într-un fâlfâit de aripi
Când încep să doară şi să-şi amintească
Toate ekg-urile din vremea dragostei
Când dulcea şi frumoasa impertinenţă a ei
Făcea sufletele să muşte până la prăsele albul tencuielii.

Când femeile pe care le-am iubit îmbătrânesc
Îmi lipesc urechea de pământ să ascult
Toate cântecele neauzite atunci de teamă să nu se destrame
Graniţele noastre comune şi umbrele întrepătrunse
De amorul subţire şi fin ca o viaţă dintr-un zor de zi,
Ele sunt toate acolo, de neatins, de nedescris
Aşteptând să nu se mai întâmple nimic.

Când femeile pe care le-am iubit îmbătrânesc
Lumea întinereşte din frumuseţea lor,
Stau pe un peron suspendat în timp şi poezie
Şi îmi e dor de toate ca şi când n-ar fi să fie
Şi îmi e dor de fiecare pe de rost
Şi îmi e dor de una, de alta, fără ca să ştie
Şi îmi e dor de toate şi niciuna ca şi când n-ar mai fi fost.

Marius Tuca

"Să fii veșnic tânăr nu înseamnă să ai 20 de ani, înseamnă să fii optimist, să te simți bine, să ai un ideal în viață pentru care să lupți și pe care să îl cucerești."

Ana Aslan
Find all posts by this user
Quote this message in a reply
01-14-2018, 08:26 PM
Post: #2137
RE: NOSTALGII
Bufniţa şi liliacul

Bufniţa şi liliacul,
Ducându-şi din vechime veacul,
Şi ne călcând acelaşi prag,
Se hărţuie mereu, dar nu se atrag.
-Sortiţi ca în neagra veşnicie
Să ne sfidăm în sihăstrie,
Spre armonie am să ceu,
O viză de la Dumnezeu...
El poate unic sfânt să sunese
O vreme şi să ne cunune,
Că bufniţă de sunt, nu sunt atee
Şi pot să înlocuiesc orice femeie
Iar dacă n-ai să vrei, lasă pe mine,
De nu vrea soţul, fac eu ce se cuvine!
-Madam, nu spun că nu te plac,
Dar eu sunt numai liliac
Şi-atunci când m-a creeat cel sfânt,
N-avu destule pene şi nici lut,
-Aşa că eu madam;te înţeleg,
Dar nu prea-mi vine să mă leg,
Că tu ai aripi, zbori în noaptea toată
Şi eu rămân mereu, doar bun de plată.

În loc de morală:
Când ea-i cu aripi şi tu la fel cu ea
Şi dragostea în zbor e foarte grea!


Constantin Păun

"Să fii veșnic tânăr nu înseamnă să ai 20 de ani, înseamnă să fii optimist, să te simți bine, să ai un ideal în viață pentru care să lupți și pe care să îl cucerești."

Ana Aslan
Find all posts by this user
Quote this message in a reply
01-15-2018, 02:50 PM
Post: #2138
RE: NOSTALGII
Mihai Eminescu, cele mai frumoase versuri de dragoste din lume!



In lumea asta sunt femei
Cu ochi ce izvorasc scantei ...
Dar, oricit ele sunt de sus,
Ca tine nu-s, ca tine nu-s ! (De ce nu-mi vii )


Adormind de armonia
Codrului batut de ginduri,
Flori de tei deasupra noastra
Or sa cada rinduri-rinduri. (Dorinta)



Ne-om razima capetele-unul de altul
Si surizind vom adormi sub inaltul,
Vechiul salcim. - Astfel de noapte bogata,
Cine pe ea n-ar da viata lui toata? (Sara pe deal)



Ah! cat esti tu de mandra si frumoasa
Cand razi, cand plangi, cand ma saruti, cand ah!
Cuprind in mani eu capul tau geloasa!
Si sarut ochii-ti plini de lacrimi, ah!
Ei stralucesc ca stelele focoase
Ce-ntr-a junie-mi noapte lumina!
Si te iubesc, si te sarut, te-ador,
Amorul meu, nespusul meu amor![b] (Iubitei)[/b]



Inc-o gura - si dispare...
Ca un stalp eu stam in luna!
Ce frumoasa, ce nebuna
E albastra-mi, dulce floare! (Floare albastra)



De-as avea o porumbita
Cu chip alb de copilita,
Copilita blandisoara
Ca o zi de primavara,
Catu-ti tine ziulita
I-as canta doina, doinita,
I-as canta-o-ncetisor,
Soptind soapte de amor. (De-as avea)



A noastre inimi isi jurau
Credinta pe toti vecii,
Cand pe carari se scuturau
De floare liliecii.

Putut-au oare-atata dor
In noapte sa se stinga,
Cand valurile de izvor
N-au incetat sa planga. (Cand amintirile)



Caci dorul meu mustrari o sa-ti tot spuie
Si sarutindu-te am sa te cert
Cu dezmierdari cum n-am spus nimanuie.( Gandind la tine )



Piara-mi ochii tulburatori din cale,
Vino iar in san, nepasare trista;
Ca sa pot muri linisiti, pe mine
Mie reda-ma! [ Oda (in metru antic) ]

"Să fii veșnic tânăr nu înseamnă să ai 20 de ani, înseamnă să fii optimist, să te simți bine, să ai un ideal în viață pentru care să lupți și pe care să îl cucerești."

Ana Aslan
Find all posts by this user
Quote this message in a reply
01-15-2018, 03:54 PM (This post was last modified: 01-15-2018 03:55 PM by anuk.)
Post: #2139
RE: NOSTALGII
Sunt fragmente de poezii scrise de Mihai Eminescu, care-mi plac, sa nu ma intrebati de ce, imi plac, si atat .


De treci codri de aramã, de departe vezi albind
S-auzi mândra glãsuite a pãdurii de argint.
Acolo, lângã isvoarã, iarba pare de omãt,
Flori albastre tremur ude în vãzduhul tãmâiet ;
Pare-cã si trunchii vecinici poartã suflete sub coajã,
Ce suspinã printre ramuri cu a glasului lor vrajã.
Iar prin mândrul întuneric al pãdurii de argint
Vezi isvoare zdrumicate peste pietre licurind ;
Ele trec cu harnici unde şi suspinã-n flori molatic,
Când coboarã-n ropot dulce din tãpsanul prãvãlatic,
Ele sar în bulgãri fluizi peste prundul din rãstoace,
În cuibar rotind de ape, peste care luna zace.
Mii de fluturi mici albaştri, mii de roiuri de albine
Curg în râuri sclipitoare peste flori de miere pline,
Împlu aerul vãratic de mireasmã şi rãcoare
A popoarelor de muşte sãrbãtori murmuitoare.
Lângã lacul care-n tremur somnoros şi lin de bate,
Vezi o masã mare-ntinsã cu fãclii prea luminate,
Cãci din patru pãrti a lumii împãrati şi-mpãrãtese
Au venit ca sã serbeze nunta ginfaşei mirese ;
Feţi-frumoşi cu pãr de aur, zmei cu solzii de oţele,
Cititorii cei de zodii şi sãgalnicul Pepele.
Iatã craiul, socru mare, rezemat în jilt cu spatã,
El pe capu-i poartã mitrã şi-i cu barba pieptãnatã ;
Tapãn, drept, cu schiptru-n mânã, şede-n perine de puf
Si cu crengi îl apãr pagii de muscuţe şi zãduf...
Acum iatã din codru şi Cãlin mirele iese,
Care ţine-n a lui mânã, mâna gingasei mirese.
Îi fosnea uscat pe frunze poala lung-a albei rochii,
Faţa-i roşie ca mãrul, de noroc i-s umezi ochii ;
La pãmânt mai cã-i ajunge al ei pãr de aur moale,
Care-i cade peste braţe, peste umerele goale.
Astfel vine mlãdioasã, trupul ei frumos îl poartã,
Flori albastre are-n pãru-i şi o stea în frunte poartã.
Socrul roagã-n capul mesei sã pofteascã sã se punã
Nunul mare, mândrul soare şi pe nunã, mândra lunã.
Si s-aşeazã toţi la masã, cum li-s anii, cum li-i rangul,
Lin vioarele rãsunã, iarã cobza ţine hangul.
Dar ce zgomot se aude ? Bâzâit ca de albine ?
Toţi se uitã cu mirare şi nu ştiu de unde vine,
Pânã vãd pãinjenisul între tufe ca un pod,
Peste care trece-n zgomot o mulţime de norod.
Trec furnici ducând în gurã de fãinã marii saci,
Ca sã coacã pentru nuntã şi plãcinte şi colaci ;
Si albinele-aduc miere, aduc colb mãrunt de aur,
Ca cercei din el sã facã cariul, care-i meşter faur.
Iatã vine nunta-ntreagã -- vornicel i-un greierel,
Îi sar purici înainte cu potcoave de otel ;
În vesmânt de catifele, un bondar rotund în pântec
Somnoros pe nas ca popii glasuieşte-ncet un cântec ;
O cojiţã de alunã trag locuste, podu-l scutur,
Cu musteaţa rãsucitã şede-n ea un mire flutur ;
Fluturi mulţi, de multe neamuri, vin în urma lui un lanţ,
Toţi cu inime uşoare, toţi sãgalnici şi berbanţi.
Vin tânţarii lãutarii, gândãceii, cãrãbuşii,
Iar mireasa vioricã i-aşteptă-ndãrãtul uşii.
Si pe masa-mpãrãteascã sare-un greier, crainic sprinten,
Ridicat în douã labe, s-a-nchinat bãtând din pinten ;
El tuşeşte, îşi încheie haina plinã de sireturi :
- "Sã iertaţi, boieri, ca nunta s-o pornim şi noi alãturi".

Călin (file din poveste)



Şi abia plecă bătrînul... Ce mai freamăt, ce mai zbucium !
Codrul clocoti de zgomot şi de arme şi de bucium,
Iar la poala lui cea verde mii de capete pletoase,
Mii de coifuri lucitoare ies din umbra-ntunecoasă;
Călăreţii umplu cîmpul şi roiesc după un semn
Şi în caii lor sălbatici bat cu scările de lemn,
Pe copite iau în fugă faţa negrului pămînt,
Lănci scînteie lungi în soare, arcuri se întind în vînt,
Şi ca nouri de aramă şi ca ropotul de grindini,
Orizontu-ntunecîndu-l, vin săgeţi de pretutindeni,
Vîjîind ca vijelia şi ca plesnetul de ploaie...
Urlă cîmpul şi de tropot şi de strigăt de bătaie.
În zadar striga-mpăratul ca şi leul în turbare,
Umbra morţii se întinde tot mai mare şi mai mare;
În zadar flamura verde o ridică înspre oaste,
Căci cuprinsă-i de pieire şi în faţă şi în coaste,
Căci se clatină rărite şiruri lungi de bătălie;
Cad asabii ca şi pîlcuri risipite pe cîmpie,
În genunchi cădeau pedeştri, colo caii se rastoarnă,
Cînd săgeţile în valuri, care şueră, se toarnă
Şi lovind în faţă,-n spate, ca şi crivăţul şi gerul,
Pe pămînt lor li se pare că se năruie tot cerul...
Mircea însuşi mîna-n luptă vijelia-ngrozitoare,
Care vine, vine, vine, calcă totul în picioare;
Durduind soseau călării ca un zid înalt de suliţi,
Printre cetele păgîne trec rupîndu-şi large uliţi;
Risipite se-mpraştie a duşmanului şiraguri,
Şi gonind biruitoare tot veneau a ţării steaguri,
Ca potop ce prăpădeşte, ca o mare turburată -
Peste-un ceas păgînătatea e ca pleava vînturată.
Acea grindin-oţelită înspre Dunăre o mînă,
Iar în urma lor se-ntinde falnic armia română.



Şi din neguri, dintre codri, tremurînd s-arată luna
Doamna mărilor ş-a nopţii varsă linişte şi somn.
Lîngă cortu-i, unul dintre fii falnicului domn
Stă zîmbind de-o amintire, pe genunchi scriind o carte,
S-o trimită dragii sale, de la Argeş mai departe:
"De din vale de Rovine
Grăim , Doamnă, către Tine,
Nu din gură, ci din carte,
Că ne eşti aşa departe.
Te-am ruga, mări ruga
Să-mi trimiţi prin cineva
Ce-i mai mîndru-n valea Ta:
Codrul cu poienele,
Ochii cu sprîncenele;
Că şi eu trimite-voi
Ce-i mai mîndru pe la noi:
Oastea mea cu flamurile,
Codrul şi cu ramurile,
Coiful nalt cu penele,
Ochii cu sprîncenele,
Şi să ştii că-s sănătos,
Că, mulţumind lui Cristos,
Te sărut, Doamnă, frumos."



Vă miraţi cum de minciuna astăzi vi se mai trece ?
Cînd vedem că toţi aceia care vorbe mari aruncă
Numai banul îl vînează şi cîştigul fără muncă,
Azi, cînd fraza lustruita nu ne poate înşela,
Astăzi alţii sînt de vină, domnii mei, nu este-aşa ?
Prea v-aţi arătat arama, sfîşiind această ţară,
Prea făcurăţi neamul nostru de ruşine şi ocară,
Prea v-aţi bătut joc de limbă, de străbuni şi obicei,
Ca să nu s-arate-odată ce sînteţi - nişte mişei !
Da, cîştigul fără muncă, iată singura pornire,
Virtutea ? e-o nerozie; Geniul ? o nefericire.

Dar lăsaţi măcar strămoşii ca să doarmă-n colb de cronici
Din trecutul de mărire v-ar privi cel mult ironici.
Cum nu vii tu Ţepeş doamne, ca punînd mîna pe ei,
Să-i imparţi în două cete: în smintiţi şi în mişei,
Şi în două temniţi large cu de-a sila să-i aduni,
Să dai foc la puşcărie şi la casa de nebuni !

( Scrisoarea III )


Pajul Cupidon, vicleanul,
Mult e rău şi alintat,
Cu copii se hârjoneşte,
Iar la dame doarme-n pat.

De lumină ca tâlharii
Se fereşte binişor,
Pe fereşti se suie noaptea
Dibuind încetişor;

Cordeluţe şi nimicuri,
Iată toate-a lui averi…
Darnic când nu vrei nici una
Şi zgârcit dacă le ceri.

În volumul ros de molii
Cauţi noaptea adevăr
Şi-ntâlneşti lipită-n file
Viţa-i galbenă de păr.

El dă gânduri ne’nţelese
Vrâstei crude şi necoapte,
Cu icoane luminoase
O îngână-ntreaga noapte.

Când de-o sete sufletească
E cuprinsă fata mică -
A dormit cu ea alături
Ca doi pui de turturică.

E sfios ca şi copiii,
Dar zâmbirea-i e vicleană;
Dară galeşi îi sunt ochii
Ca şi ochii de vădană.

Gât şi umere frumoase,
Sânuri albe şi rotunde
El le ţine-mbrăţişate
Şi cu mâinile le-ascunde.

De te rogi frumos de dânsul,
Îndestul e de hain
Vălul alb de peste toate
Să-l înlăture puţin.

( Pajul Cupidon )


Sara pe deal buciumul sună cu jale,
Turmele-l urc, stele le scapără-n cale,
Apele plâng, clar izvorând în fântâne;
Sub un salcâm, dragă, m-aştepţi tu pe mine.

Luna pe cer trece-aşa sfântă şi clară,
Ochii tăi mari caută-n frunza cea rară,
Stelele nasc umezi pe bolta senină,
Pieptul de dor, fruntea de gânduri ţi-e plină.

Nourii curg, raze-a lor şiruri despică,
Streşine vechi casele-n lună ridică,
Scârţâie-n vânt cumpăna de la fântână,
Valea-i în fum, fluiere murmură-n stână.

Şi osteniţi oameni cu coasa-n spinare
Vin de la câmp; toaca răsună mai tare,
Clopotul vechi umple cu glasul lui sara,
Sufletul meu arde-n iubire ca para.

Ah! în curând satul în vale-amuţeşte;
Ah! în curând pasu-mi spre tine grăbeşte:
Lângă salcâm sta-vom noi noaptea întreagă,
Ore întregi spune-ţi-voi cât îmi eşti dragă.

Ne-om răzima capetele-unul de altul
Şi surâzând vom adormi sub înaltul,
Vechiul salcâm. – Astfel de noapte bogată,
Cine pe ea n-ar da viaţa lui toată?

( Sara pe deal )

"Să fii veșnic tânăr nu înseamnă să ai 20 de ani, înseamnă să fii optimist, să te simți bine, să ai un ideal în viață pentru care să lupți și pe care să îl cucerești."

Ana Aslan
Find all posts by this user
Quote this message in a reply
Post Reply 




User(s) browsing this thread: 1 Guest(s)

Contact Us | WWW.PREMONITII.RO | Return to Top | Return to Content | Lite (Archive) Mode | RSS Syndication