Post Reply 
 
Thread Rating:
  • 0 Vote(s) - 0 Average
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Amintiri din copilarie
06-03-2016, 04:53 PM
Post: #1
Amintiri din copilarie
Am copilarit pe vremea lui Ceausescu. Intr-un sat uitat din Arges, care insa avea si o colonie muncitoreasca.
Imi amintesc prima mea pereche de tenisi de Dragasani, imi amintesc cum taiam varfurile tenisilor pe care ii gaseam la Cooperatie (si care erau numere mai mici decat purtam eu) pentru a-i putea purta. Imi amintesc cum ma trimiteau ai mei sa iau paine si veneam acasa cu un sfert de paine de CAP. Imi amintesc cum stateam la coada la magazinul din colonia muncitoreasca sa iau vreo bucata de salam sau de parizer, si cum veneam (uneori, nu de fiecare data ajungeam sa cumpar, pentru ca se termina) acasa cu o bucata din ceva ce parea carne, din care se scurgeau sucuri dubioase. Imi amintesc cum am vazut prima data banane, dupa revolutia din 1989. Imi amintesc cum stateam la coada sa cumpar ulei si cum nea Petrache, magazionerul de la Cooperatie, punea cu un polonic din tabla, printr-o palnie tot din tabla, un lichid vascos (si puternic mirositor) intr-o sticla de 1 litru cu care veneam de acasa.

Insa nu imi amintesc nici macar o singura data cand mi-a fost foame.
Noi locuiam cu bunicii. 2 familii, 6 persoane, intr-o curte comuna. Parintii mei (ca si ai altora) plecau dimineata si veneau seara. Atunci cand veneau seara, pentru ca de multe ori, lucrau poana tarziu in noapte. In schimb, bunicii mei au fost mereu acolo.
Oameni incercati bunicii mei. Au provenit din familii sarace, fara scoala multa si fara pamant. Dar au crescut 4 copii (au avut 5, dar unul le-a murit) in cele mai grele vremuri, dupa razboi.
Dar erau extrem de gospodari si extrem de inventivi.
Bunicul meu era pasionat de pomi. Pamantul ce ne-a ramas in urma colectivizarii era gradina casei. Vreo 3000 mp de teren, cu tot cu casa. De jur imprejur, plin cu pomi. Si un petec de vie, vreo 100 de butasi. Restul era gradina. Din petecul acesta de teren mancam toti. De toate.
Primavara incepeam cu urzicile, loboda, laptucile, ridichiile de luna, ceapa verde. Cea mai mare bucurie era atunci cand se coceau cele 15- 20 de fire de capsun si cei 2 ciresi falnici ce erau in gradina. Urmau dudele, caisele, coacazele, visinele, perele de vara, merele de vara, prunele si corcodusele, apoi piersicile, pepenii, prunele, merele si perele de toamna, nucile. In timpul asta, gradina producea din greu. Dintre fructe, ce nu se manca, se baga la facut compoturi, gemuri, dulceturi (cand se gasea zahar, ca nu mereu era zahar) iar ce pica, se baga la facut tuica. Toata vara aveam program cel putin 1 data pe zi sa trec cu o galeata pe sub pomii din gradina si ce gaseam pe jos, adunam si puneam la fermentat intr-un butoi. Pe vremea aceea era interzis sa se faca alcool in casa. Iar vecinii mei erau militieni amandoi. Cand se termina un butoi de fermentat, noaptea, bunicu si cu tata puneau in carucior butoiul si mergeau in zavoiul raului, vreo 2 kilometri, si acolo fierbeau noaptea si faceau tuica. La tara nimic nu se misca fara tuica, nimeni nu facea nimic daca nu-i dadeau un pahar de tuica.
Tot vara aveam program sa iau 2 brate mari de buruian din gradina si sa duc la porci si la pasari. Am crescut mereu 2 porci, pe care ii taiam iarna. Apoi, un brat de lucerna sau trifoi (aveam pe sub pomi) si dadeam la vitel. Am avut vaca toata copilaria mea.
Pe 20 mai se dadea drumul la vaci la islaz. Dimineata mergeau niste vecini si luau si vaca noastra, iar cand veneam de la scoala, preluam eu vacile in paza. Pe langa vaca vecinilor cu care faceam schimb de pazarit, mai aveam si altele in paza. Erau bani castigati de mine, si nu erau putini. 5 lei de vaca pe jumatate de zi. Cand ajungeam seara acsa, la lumina unei lampi pe gaz faceam temele pentru scoala.
Cand venea vacanta de vara, aveam program complet. Dimineata la 8 eram cu vacile pe islaz, pana la 12. La 12 le inchideam pana la 4, timp in care strangeam fructele din gradina, dadeam buruian si apa la porci si pasari, dadeam iarba si lucerna la vitel. Apoi imi ramanea cam o ora, in care ma duceam fuga pana la rau (2 kilometri), faceam o baie, ma intorceam fuga acasa si plecam cu vacile. Cred ca pe la 6-7 ani ai mei mi-au cumparat un Pegas. Si acum merge. Eram foarte bucuros, pentru ca ajungeam mai repede la rau si inapoi acasa.
De pe la 7-8 ani, cand mergeam cu vacile la islaz, luam si o furca cu mine. Langa islaz ai mei luau faneata in parte de la CAP. Noi munceam fanul, iar la CAP dadeam jumatate din coasa 1 si coasa 2. Daca era an bun si faceam si coasa 3, era a noastra in totalitate. Apoi, prin septembrie, se pasuna cu animalele CAP-ului si ale oamenilor.
Aveam o singura zi libera pe vara. 15 august. Era balci mare. Atat.
Pe 15 septembrie incepea scoala. Incepeam iar sa port incaltaminte. Pentru ca pe perioada vacantei, mergeam descult. Nu se gaseau incaltari, sau se gaseau numere diferite de ce purtam eu.
Dimineata mergeam la scoala, apoi dupa amiezele, cu vacile pe islaz. Era o perioada buna pentru mine. Cand eram pe islaz, culegeam din padurile de langa alune si nuci. De prin octombrie culegeam si jir si ghinda. Seara ma duceam acasa mereu cu un rucsacel plin, cu diverse. ALunele si nucile le devoram cu placere, in noptile lungi de iarna. Din jir faceam un ulei bun, si ce ramanea, dadeam la pasari si la porci. Din ghinde facea bunica paine, sau le dadeam la porci. Faceau porcii slanina frumoasa, groasa si galbena daca le dadeam ghinda si jir.

Intotdeauna duminica ai mei taiau o pasare. O gaina. La sarbatori taiau un cocos sau o curca. De Paste mereu aveam un curcan mare, peste 10 kg de carne.
Intotdeauna, dimineata aveam cel putin o cana cu lapte, un ou si o bucata de mamaliga, turta de porumb sau, la zile mari, paine.
La pranz aveam mereu o ciorba si un felul 2. Cam 3-4 zile pe saptamana, in castronul copiilor se gasea si o bucatica de carne, sau de organ. Organele si creierul animalelor erau intotdeauna pentru copii. In rest, mancaruri diverse, preparate cu inspiratie si diversificat, de bunica. Si foarte gustoase. Cred ca de vreo 10 ori pana in revolutie am avut si o bucata de ciocolata.
Seara era mancare mai simpla. De obicei un ou, niste branza si o salata de verzituri de prin gradina. Pe toamna aparea si cate un dovleac copt. Cu sau fara lapte de vaca.
Apropo de lapte, am avut mereu vaca cu lapte. Insa bunicu mergea toata vara, zilnic, cu 4-5 litri de lapte, sa dea cota. Uneori, cu lacrimi in ochi, ducea si 10- 15 oua.

Va continua.

Cand armele sunt ilegale, numai delincventii au arme.
Find all posts by this user
Quote this message in a reply
06-06-2016, 11:43 AM (This post was last modified: 06-06-2016 11:44 AM by Gogu.)
Post: #2
RE: Amintiri din copilarie
"Viata taberistilor
E un cantec de chitara
Unii tipa, altii zbiara
Altii sar pe geam afara
C'asai viata taberistilor"

Imi amintesc prima tabara scolara in care am fost. La Navodari. Era in vacanta dintre clasa a II-a si clasa a III-a. Nu stiu de ce, dar de la mine din scoala, in tabara respectiva, am fost singur.
Toti erau straini, inclusiv profesorii supraveghetori (sau cum se numeau ei). Ne-au strans intr-o seara la Pitesti, intr-un internat al unui liceu. Eram un copil de 8 ani, mic, slab, cu un geamantan mare, intr-o mare de oameni necunoscuti. Nu stiu cat de repede am adormit, dar imi amintesc faptul ca plangeam infundat, sub patura, dupa ce un profesor a urlat la noi "ma nenorocitilor, e stingerea, asta inseamna ca va bagati in pat". A doua zi dimineata, pe la 5-6, alte urlete si lovituri de bocanci in dulapuri "desteptarea, nenorocitilor, ca mergem la tren". Ne-au dat ceva de genul "hrana rece", adica o cutie de pateu, 2-3 triunghiuri de branza topita si un sfert de paine. Asta era micul dejun si trebuia sa ne tina de masa pana la Navodari. Daca va amintiti cutiile de pateu, erau din cele ce se deschideau cu cutitul sau briceagul, nu erau cum sunt cele moderne, cu cheita, de se desfac singure. Branza topita putea si eu nu am putut-o manca. Pe la 8 dimineata am fost dusi incolonati, ca la armata sau puscarie, la tren. Ne-au urcat intr-un vagon de tren personal, din cele cu etaj. Si am pornit catre Navodari. De pe drum imi amintesc lungile asteptari sa se elibereze liniile, in mijlocul campului. Si setea. O sete groaznica. Afara erau peste 35 de grade, am plecat cu o sticla de apa de 1 litru, pe care nu am ami putut-o umple, pentru ca trenul nu oprea in gari, ci doar in camp. Cred ca pentru prima data in viata mea eram frustrat. Imi era foame, imi era foarte cald si, mai important, imi era foarte sete. Cred ca un sfert din vagonul in care am mers au lesinat. Erau treziti cu urlete si cu otet pe la nas. Seara, tarziu, dupa 12 ore, am ajuns in Navodari. Daca va puteti imagina o garnitura de peste 20 de vagoane de tren, pline cu copii de la 7 la 14 ani, epuizati, cum se ingramadeau pe cele 2-3 cismele din gara. Cei mai puternici beau apa. S-a lasat si cu capete sparte atunci.
Ulterior, ne-au dus incolonati catre cabanele unde trebuia sa locuim. Niste cabane de lemn, de 2 camere, in care intrau 8 copii in fiecare camera. Inauntru putea. Dupa ce ne-am lasat geamantanurile, ne-au incolonat si ne-au dus la masa. Macaroane cu branza si o cana cu ceva ce parea ceai. Apoi, la somn. Epuizat, am adormit, plangand sub patura. Dimineata ne-am trezit toti cu zeci de intepaturi de tantari. Tot dimineata mi-am dat seama ca banii mei din geamantan au fost furati. Erau bani multi, 500 de lei. Noroc ca mai aveam 2-300 lei bagati in chiloti. Perioada in tabara a decurs banal. Desteptare, mic dejun (putina mancare si proasta), mers la plaja, pranz (mancare putina si proasta), iar plaja, cina (mancare si mai putina si proasta) apoi programul de seara. In general, programul de seara consta in poezii si cantece patriotice, si cate un concurs de cunostinte cu si despre partid, pionieri, comunism.
Amintirea pregnanta din aceasta tabara sunt tantarii. Nori imensi de tantari, ce se lasau seara asupra taberei. Si foamea!
Insa mi-a placut marea. Am vazut valuri pentru prima data in viata, am baut apa sarata pentru prima data in viata. M-am balacit, m-am jucat in nisip, am cules scoici, am facut castele de nisip, mi-am rupt fundul si slipii pe un tobogan din beton (pentru cine a fost in tabara la Navodari, va amintiti toboganele alea bari, din beton, cu mozaic, nu?). Si toate astea la cateva zeci de metri de o coloana mare prin care rafinaria de la Navodari deversa diverse in mare.
Dar eram copil si era frumos.
Insa in tabara aceea am simtit pentru prima data in viata mea frustrarea, foamea si setea.
Drumul de intoarcere a fost similar cu cel de dus. Cald, foame, SETE!
Cand am ajuns acasa, m-am rugat cu cerul si cu pamantul de parintii mei si de bunicii mei sa nu ma mai trimita niciodata in tabara.
M-au mai trimis, fortat, anul urmator, insa la Lacul Sarat, si cu o grupa mare din scoala unde invatam eu. Conditiile au fost similare, insa faptul ca am fost intre oameni cunoscuti, si faptul ca ne ajutam unii pe altii, a insemnat mult pentru mine, si m-am intors cu amintiri placute. Si cu raie.

Va continua

Cand armele sunt ilegale, numai delincventii au arme.
Find all posts by this user
Quote this message in a reply
06-06-2016, 01:12 PM
Post: #3
RE: Amintiri din copilarie
Cam ce mancam pe la tara pe vremea lui Ceausescu

Ca si reactie la prima postare din ciclu, prietenul meu Alin a spus ca el isi aminteste foamea. Eu nu imi amintesc niciodata sa-mi fi fost foame in copilarie, cand eram acasa. Imi amintesc foamea din taberele de copii, insa acasa intotdeauna mancam pe saturate. Si sa va mai povestesc din amintiri ce si cum mai mancam.
Primavara, primul lucru pe care il faceam in gospodarie era curatenia de primavara. Casa ca si casa, ca era mereu curata, insa in gradina incepea povestea. Bunicul meu curata pomii de cand se domolea gerul, si primul lucru pe care il faceam primavara era faptul ca strangeam toate joardele de la pomi (si de la vie), le faceam manunchiuri legate cu crengi de rachita si le puneam la uscat. Peste vara se uscau bine de tot, si le foloseam ori sa facem mancare peste vara, ori peste iarna. Energia nu era deloc la indemana, asa ca orice bucatele de lemn erau folosite la diverse chestii, iar ce nu se putea, ardeam. Aveam si o butelie, insa era pastrata pentru micul dejun, cand te grabeai sa mananci si sa pleci la munca. Sau, cateodata, pentru a coace vreo prajitura in duminicile de vara. Asta, atunci cand era butelie, pentru ca nu-mi amintesc multe zile in care sa fi vazut aragazul arzand.
Dupa ce se termina povestea cu crengile si joardele, incepea greblatul. Aveam niste greble din fier cu care greblam toata gradina. Toamna imprastiam gunoi de grajd prin gradina, si ce nu era dizolvat in sol, strangeam primavara. Gramajoarele de frunze, resturi de gunoi, resturi vegetale, si ce mai rezulta la greblat, erau incorporate in gramada de gunoi viu de grajd, care astepta sa "se putrezeasca".
Dupa ce terminam cu greblatul, gaseam primele urzici. Facea mamaia o ciorba de urzici, dreasa cu un ou si putina smantana incat si acum ma gandesc cu placere.
De cu toamna plantam in fata casei, intr-un loc in care vara aveam flori si iarna era mai ferit de friguri, putina ceapa si putin usturoi. Si laptuci. Acestea erau urmatoarele pe meniu.
De cum se dezgheta pamantul, in gradina puneam straturile. Un dreptunghi de pamant maruntit extrem de fin, in care se infigeau ceapa si usturoi, pe margine se presarau seminte de laptuci si printre ceapa si usturoi se aruncau niste seminte de ridichi de luna. Cam intr-o luna, asa, mancam si ceapa verde, si usturoi verde, si laptuci, si ridichi. Apoi pe strat se puneau alte legume.
In afara de plantele cultivate, prin gradina mai cresteau si spanacul ciobanului, macris, papdie, iar pe dealuri podbal. Si acestea erau in meniu.
Suplimentam din greu cu branza pusa la saramura (desi vaca primavara nu avea lapte, asteptam sa fete), oua si carne de porc de la untura. Plus ce mai ramanea de peste iarna, muraturi, varza murata, sfecla, cartofi. Sfecla era din cea rosie si din cea furajera. Chiar daca i se spune "furajera" este buna de mancat.
Cateodata mai fierbeam boabe de porumb sau de grau.
Toate astea le mnacam cu turte din porumb, mamaliga si niscai pite necrescute din grau. Cu paine, atunci cand era.
La sfarsitul lui mai deja treburile erau mai bune. Vaca era fatata, si aveam lapte. Apoi incepeau sa se coaca ciresele. Mancam pana crapam, si aveam foarte mare grija sa nu rupem crengile de cires, sa avem cirese si anul urmator. Pe 20 mai se deschidea islazul, cu o noua sursa de mancare. Ciupercile. Mergeam cu vacile dupa amiezele, si culegeam bureti de roua, basina porcului, bureti de prun, 39- calului si alte cateva ciuperci si bureti. Bunica se pricepea ca nimeni alta ca, din diverse ciuperci si bureti sa faca niste mancaruri de lingeai si picioarele la masa, nu numai degetele si ceaunul. Ce nu se manca, se punea la uscat si se gatea iarna.
Apoi venea vara, cu marea diversitate de fructe. In poala unei paduri era zmeura, incepeau unele soiuri de mar si de par sa se coaca, coacazele. Totodata apareau buretii laptosi si hribii. DELICIOSI! Mergeam cu vacile pe islaz, ma mai jucam (ca eram copil), dar aproape intotdeauna gaseam ceva de mancare de cules si de dus acasa. De obicei ciuperci si fructe, dar si diverse plante.
Si inca ceva, fructele culese erau din pomii de pe islaz, nu mergeam sa fur de la CAP. Ciupercile erau culese de pe islaz sau din padure. Niciodata nu am fost sa fur.
Tot vara culegeam plante medicinale, pe care bunica mea le usca si cu care facea niste ceaiuri medicinale sau nu, toata iarna. Si sa nu uitam murele, coarnele si boabele de soc.
Toamna era cel mai aglomerat anotimp pentru mine. Fructele ca fructele, insa eram foarte ocupat sa culeg alune, nuci ghinda si jir. Erau surse foarte mari din acestea in zona mea, surse de care lumea nu prea profita (in afara de alune si nuci, unde era concurenta mare 01 ). Stiam toti alunii si toti nucii de pe o raza de cativa kilometri, si stiam care si cand se coace.
Tot toamna faceam frunza pentru vaci si porci. Curatam cate un stejar de crengile groase, apoi frunza o strangeam snopuri si le duceam acasa (crengile si snopii de frunza). Crengile le foloseam la diverse sau le ardeam. Frunza o bagam in iesle la vaca, care manca din ea, apoi cu resturile din iesle, erau bagate strat la porci. Porcii mai mancau si ei din frunze si din ce mai era in ieslea vacilor, iar pe restul dormeau. Cand se udau, resturile vegetale, cu balegarul si cu ce mai ramanea, era dus la gramada de balegar, unde se putrezea si apoi era intins prin gradina.
Toamna, in grija mea mai erau poamele. Taiam felii subtiri de mere si pere, sau jumatati de pruna (fara sambure) si le puneam pe niste gratii din nuiele, in pod la uscat. Uscare la umbra. O data pe zi le ravaseam. Aceste fructe deshidratate erau foarte binevenite peste iarna.
Tot toamna era vremea culesului. Fructe, struguri, legume, porumb, la toate participam. Erau extrem de importante, pentru ca din ele mancam.
Porumbul era pus la uscat in pod. Cand se usca, in noptile lungi de iarna, era curatat la mana. Boabele erau pentru animale sau pentru malai, ciocalaii erau pentru joaca copiilor si pentru aprins focul.
Tot toamna se taiau pasarile pentru iarna. Buncii si parintii mei intotdeauna au avut closti care cloceau. Chiar daca am primit intr-un an o clocitoare electrica, nu o puteam folosi. Curentul electric era mai mult oprit decat pornit, fara program fix, asa ca nu o puteam folosi. Clostile scoteau pui si ii cresteau mari (cu ajutorul nostru, al tuturor). Toamna insa se taiau toate pasarile mai batrane de 1 an si o buna parte din puii din anil respectiv. Era o munca in familie, deoarece taiam cate 10- 15 pasari pe zi in zilele normale, iar duminica, cand erau si mama si tata cu noi, taiam si 30 de pasari pe zi. Le pregateam, le prajeam in untura si le puneam in untura, la oala. Mancam din ele toata iarna. Dar cu masura, fara exagerare.
Iarna taiam porcii. De obicei aveam 2 porci. In cateva zile ii pregateam cu totul. Toba, lebar, carnati, costita, sunci si carne. Ce nu se pastra la aer, era prajit si pus in untura. La oala cu carne de porc se umbla cand incea coasa si muncile campului, sa avem forta.
Untura ce ramanea de pe un an pe altul era facuta sapun. Cum detergenti nu se gaseau, faceam sapun de casa. Bunica il facea. Cand gaseau soda, il facea in 2 zile. Cand nu, il facea cu lesie de cenusa, si dura 3-4 zile. Il aromatiza cu pelin cules de mine, sau cu rasina de molid si de brad (culese tot de mine, prin vara).
Privind retrospectiv, imi dau seama ca o buna parte din copilaria mea a fost legata de gasirea si strangerea mancarii. Insa imi amintesc cu foarte mare placere de acea perioada. Eram copil si totul era frumos. Si enervant, cand ma obligau parintii sa fac cate ceva.

Va urma.

Cand armele sunt ilegale, numai delincventii au arme.
Find all posts by this user
Quote this message in a reply
06-06-2016, 01:40 PM
Post: #4
RE: Amintiri din copilarie
Se cheama ca ai avut o copilarie fericita 09

"Să fii veșnic tânăr nu înseamnă să ai 20 de ani, înseamnă să fii optimist, să te simți bine, să ai un ideal în viață pentru care să lupți și pe care să îl cucerești."

Ana Aslan
Find all posts by this user
Quote this message in a reply
06-07-2016, 06:47 AM
Post: #5
RE: Amintiri din copilarie
Imi aduce si mie aminte cu nostalgie de copilarie, doar ca perioada era alta!

...si maine este o zi...
Visit this user's website Find all posts by this user
Quote this message in a reply
Post Reply 




User(s) browsing this thread: 1 Guest(s)

Contact Us | WWW.PREMONITII.RO | Return to Top | Return to Content | Lite (Archive) Mode | RSS Syndication