Post Reply 
 
Thread Rating:
  • 0 Vote(s) - 0 Average
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Barbatii si depresia
10-13-2011, 08:00 PM
Post: #1
Barbatii si depresia
Bărbaţii şi depresia


Depresia este o maladie cât se poate de serioasă, care nu trebuie privită cu indiferenţă. De la sine nu trece!

Şi, dincolo de ceea ce ar spune miturile contemporane, ea afectează şi bărbaţii, nu numai femeile (deşi afectează mai mult femeile decât bărbaţii). În SUA, de exemplu (şi oferim acest exemplu întrucât nu dispunem de o statistică românească), în fiecare an sunt diagnosticaţi aproximativ 6 milioane de bărbaţi depresivi.

Despre depresie se vorbea ca fiind „o boală a secolului” trecut, însă ea, din păcate, rămâne şi o boală a acestui secol. Şi nu-i afectează, preponderent, pe săraci, cum nu-i „alege” în mod special pe bogaţi; n-are… preferinţe faţă de vârste, ocupaţii etc. Totuşi, la fel de adevărat este că anumite circumstanţe favorizează instalarea depresiei; s-ar părea că printre cele mai importante sunt prezenţa depresiei în familie (un membru al familiei suferă sau a suferit de depresie), stresul, pierderea cuiva drag, bolile cronice.

Fără a fi tratată, depresia poate aduce în viaţa unei persoane poveri dincolo de cele, mai mici sau mai mari, cotidiene: personale, profesionale, financiare etc. În cazuri extreme se întâmplă să se ajungă chiar şi la sinucidere! Prin urmare, un diagnostic corect şi pus la timp este de natură să readucă persoana aflată în suferinţă psihică pe un făgaş bun de viaţă, ea recâştigându-şi, sub supravegherea specialiştilor, pofta de viaţă, tonusul cotidian, randamentul profesional etc.

Amploarea simptomatologiei diferă de la persoană la persoană şi/ sau în timp. Subiecţii descriu simptomele depresiei utilizând termeni precum „trist”, „neliniştit”, „gol”, „lipsit de chef” etc. O constantă a depresiei este o „tristeţe ireprimabilă”, care îi face pe subiecţi apatici şi neliniştiţi, ca atunci când ar presimţi un mare pericol. Iată cum vorbeşte despre sine M., un bărbat în vârstă de 37 de ani: „Parcă aş fi fost amorţit, parcă nu mă puteam mişca. Nu puteam face nimic, ieşeam aiurea prin oraş, ajungeam la marginea oraşului şi priveam marginea pădurii… Într-o zi, întorcându-mă, soţia m-a întrebat dacă se strică vremea şi n-am fost în stare să-i răspund. Nu văzusem nimic altceva decât pe mine, înaintând printr-un oraş pustiu. Îmi puteam privi doar tristeţea. Doar tristeţea exista şi nimic altceva”.

Sentimentele constante, profunde de pesimism, disperare, tristeţe constituie un simptom frecvent al depresiei. Iar neliniştea asociată acestor sentimente, fără ca ei să i se poată descoperi un motiv anume, concret, este de asemenea definitorie.

Iată care ar fi principalele simptome de depresie întâlnite la bărbaţi:

1. Senzaţia unei vinovăţii nelămurite, cea de inutilitate, de neputinţă, de slăbiciune. Se conturează şi un fond de degradare a stimei de sine. Subiectul răspunde din ce în ce mai dificil unor solicitări exprese şi urgente, marcate de verbul „a trebui”. Un profesor în vârstă de 43 de ani îşi caracteriza în aceşti termeni situaţia: „…Mă simţeam inutil. Îmi spuneam că tot ce fac este fără valoare, că nu-i interesează pe alţii… Chiar m-am gândit, la un moment dat, să schimb ceva în viaţa mea, să mă mut, să plec din oraş, să divorţez. Oricum n-aş fi putut! Ştiam că nu sunt în stare nici să iau o decizie, nici s-o traduc în faptă”.

2. Pierderea interesului, lipsa de chef, a dorinţei de a face ceva (orice). Aflat în faţa unui proiect pe care trebuie să-l realizeze, subiectul eşuează încă înainte de a-l începe. Nu este interesat nici de activităţi cotidiene pe care, anterior, le realiza fără a resimţi efort; nu este interesat nici de activităţi pe care anterior le considera plăcute. Până şi urmăritul unui meci de fotbal la televizor sau o partidă de table cu vecinul ajung să fie privite drept corvezi. Un bărbat în vârstă de 31 de ani, îşi exprima astfel starea: „Nu-mi mai place să merg pe stadion, nu mai vreau să mă întâlnesc cu prietenii pe terasă… Mi-e groază când mă trezesc dimineaţa şi-mi dau seama că trebuie să merg din nou la slujbă… Nici de sex nu mai am chef. Am început să beau mai mult, singur, acasă”.

3. Lipsă de energie, oboseală cronică. Activitatea intelectuală devine mai lentă, de asemenea reacţiile şi mişcările. Lentorii care caracterizează subiectul i se asociază (augmentând-o) o oboseală profundă, persistentă.

4. Dificultăţi de concentrare, în luarea unei decizii; probleme cu memoria. Aceste simptome îi complică subiectului viaţa personală şi profesională; el are greutăţi în a lucra, în a-şi asuma şi a realiza sarcini mai complicate. Îşi desfăşoară activitatea profesională fără implicare, într-o stare de absenţă, punându-şi în pericol slujba.

5. Dificultăţi de a se trezi şi a adormi. Insomnia devine un simptom cronic, adesea însoţindu-se şi cu alte tulburări ale somnului. Subiectul se poate trezi la miezul nopţii şi se gândeşte la situaţia în care se află. Un alt subiect poate dormi până la 12 ore, pentru a se trezi rupt de oboseală.

6. Modificări de apetit. De la caz la caz, se întâlnesc pierderi de apetit (subiectul spune că „mâncarea nu – mai – are niciun gust”). Când sentimentul de nelinişte este copleşitor, subiectul nici nu se mai atinge de hrană. Prin urmare, depresivul slăbeşte vizibil. Alţi subiecţi ajung să mănânce mai mult decât de obicei. De precizat este încă că o creştere a apetitului este rar întâlnită la femei decât la bărbaţi.

7. Stare de agitaţie şi iritabilitate. La bărbaţi, depresia se poate manifesta şi prin crize de furie, prin stări de iritare accentuată şi de agitaţie. Subiectul pur şi simplu nu se poate stăpâni. Răvăşit de gândurile sumbre care îl macină, el încearcă să se elibereze de frustrări învinovăţindu-i mereu, cu vehemenţă, pe cei din jur. Iată cum se descria P., un bărbat de 44 de ani: „Eram lipsit de orizont, nu puteam face nimic, nu puteam schimba nimic. Nu eram în stare să mă gândesc ce-ar trebui să fac peste un ceas. Nu-mi plăcea nimic! Nu mă plăceam nici pe mine, nici pe alţii nu-i mai plăceam. Eram furios. Treceam de la mânie la mâhnire şi de la mâhnire la frustrare. Într-o noapte de martie, am ieşit în livadă şi am început să lovesc cu picioarele în copaci. Apoi m-am întors în casă, am luat puşca de vânătoare şi am tras câteva gloanţe în vânt…”.

8. Simptome fizice persistente. Stresul, tensiunea, oboseala se asociază adesea în cazul depresiei cu simptome fizice precum dureri de burtă, indigestie, colici dureroase, dureri de cap, dificultăţi de a respira, respiraţie dureroasă etc.

9. Gânduri de suicid. Se poate ajunge chiar la intenţii suicidale şi la încercări de suicid. Riscul este cu atât mai serios la bărbaţi fiindcă, de regulă, ei caută să renunţe la viaţă recurgând la metode mai violente, mai „sigure” decât femeile. Intenţia suicidală este o expresie a depresiei cronice şi apare ca un ipotetic remediu faţă de o situaţie considerată, în mod hotărât, fără nicio ieşire şi care, din perspectiva persoanei suferinde, devine de nesuportat.

* * *

Bărbaţii au tendinţa de a amâna, de a evita prezentarea la specialist. Adesea cer ajutorul acestuia abia atunci când expresia depresiei a devenit severă, eventual pentru a face pe placul cuiva din familie (soţie, părinţi etc.) sau pentru că, la serviciu, scăderea de randament a devenit atât de vizibilă încât nu mai poate fi tolerată. E bine de ştiut însă că, în cele mai multe dintre cazuri, prin tratament adecvat, starea lor se poate îmbunătăţi. Primul pas este întrevederea cu medicul de familie (şi, eventual, medici specialişti), pentru ca, în urma unor examinări, să fie eliminate alte cauze care ar putea duce la astfel de simptome. Infecţiile virale, boli ale tiroidei, scăderea testosteronului pot conduce la simptome similare. O evaluare include: un istoric nuanţat al tuturor simptomelor (apariţie, durată, intensitate); folosirea de alcool şi/ sau droguri; existenţa gândurilor cu privire la moarte sau la sinucidere; existenţa unor depresivi în familie.

Modalităţile de tratament diferă în funcţie de diagnostic, severitatea simptomatologiei şi de opţiunile subiectului (de la tratamentul medicamentos, la psihoterapii de scurtă durată). Dacă medicul îi prescrie tratament medicamentos, adesea, subiectul este tentat să renunţe mai repede de la el, ceea ce este o greşeală, fiindcă astfel de ajunge, curând, la o revenire a semnelor de depresie. De regulă, psihoterapiile scurte durează între 10 şi 20 de săptămâni. Din comoditate, se întâmplă ca unii subiecţi să prefere (sau chiar să solicite, dacă este posibil) tratament medicamentos. Familia, prietenii, colegii pot constitui un suport pentru subiect; încurajările lor sunt foarte utile. Suportul emoţional acordat unei persoane depresive implică multă înţelegere, răbdare, afecţiune, abilitatea de a-l pune în valoare, de a-l antrena în activităţi de familie, de grup, sociale.

psih. Gabriela Clement



http://psihologia.wordpress.com

"Umorul adevărat este haz cu studii universitare. A nu se confunda cu mitocănia veselă."
Find all posts by this user
Quote this message in a reply
03-02-2014, 11:46 PM (This post was last modified: 03-02-2014 11:58 PM by Sarrah.)
Post: #2
RE: Barbatii si depresia
In cunostinta de cauza, spun ca lucrul cel mai grav in depresie e atingerea fazei in care nu poti adormi (apoi acumularea orelor de nesomn agraveaza brusc situatia si asa destul de grava) combinat cu efectul lipsei poftei de mancare, incat efectiv nu mai poti manca, oricat te-ai stradui.
In aceasta faza, fara ajutor de specialitate nu se mai poate. Vointa ar fi invinsa de metabolism (lipsa alimentatiei), de epuizarea psihica si fizica.
Nu e o rusine sa apelati la un specialist, va va ajuta, barbati sau femei, deopotriva.
Urmati insa tratamentul intocmai cum vi se prescrie, si nu lasati garda jos.
Oricare ar fi cauza, sa stiti ca e imposibil sa nu fi fost cineva in aceeasi situatie si care a reusit!!
"Respira si spera", a fost si este deviza mea.

...Si ar mai fi ceva: e cea mai intensa cura de slabire.
Find all posts by this user
Quote this message in a reply
12-17-2015, 05:39 PM
Post: #3
RE: Barbatii si depresia
Depresia generata de stres, nesiguranta zlei de maine, pierderea cuiva drag nu alege in functie de sex, de varsta,l de stare materiala ,loveste unde psihicul este fragil. Cercetatorii americani au realizat un studiu privind impactul gesturilor frumoase asupra creierului uman, concluzionand ca gesturile de buntate sau politete ajuta enorm sanatatea psihica.

"Fie că ţineţi uşa deschisă pentru cineva, ajutaţi o bătrânică să traverseze strada sau propriul copil să-şi facă temele, efectul acestor gesturi este acelaşi, potrivit cercetătorilor: îmbunătăţirea sănătăţii mintale. Oricât de mici ar fi gesturile de generozitate, ele îi ajută pe oameni să facă faţă mai bine situaţiilor stresante şi să atenueze impactul problemelor de zi cu zi, spun savanţii de la Universitatea Yale, scrie rfi.ro.

Autorii studiului publicat în Clinical Psychological Science au făcut un sondaj telefonic pe un eşantion de 77 de adulţi, pe care i-au întrebat cât de stresantă le-a fost ziua şi dacă au ajutat pe cineva.

Participanţii cu vârste între 18 şi 44 de ani au fost solicitaţi apoi să-şi evalueze singuri sănătatea mintală. Rezultatele arată că persoanele care au făcut mai multe gesturi de generozitate sau de politeţe au înregistrat un grad zilnic mai mare de emoţii pozitive şi în general o stare psihică mai bună.

"Zilele stresante ne fac de obicei să fim prost dispuşi. Descoperirile noastre sugerează însă că dacă facem mici gesturi de bunătate faţă de alţii, cum ar fi să ţinem uşa deschisă pentru cineva, nu ne vom simţi la fel de prost în acele zile", spune autoarea studiului, Emily Ansell, citată de The Independent.

Există şi alte metode pentru a avea o sănătate mintală bună. Unii medici recomandă ruperea monotoniei, angajarea în activităţi de voluntariat şi evitarea alcoolului şi a drogurilor.

Specialiştii ne recomandă de asemenea să ne facem timp pentru hobby-uri, proiecte preferate sau pentru citit. Nu trebuie ocolite nici cuvintele încrucişate, lucratul în grădină, lecţiile de dans, învăţarea unei limbi străine sau cântatul la un instrument.

Potrivit experţilor, o persoană din cinci poate să aibă o problemă psihiatrică. În prezent, depresia ocupă locul trei în lume, însă ar putea urca o poziţie, după bolile cardiovasculare. "

Evident ca eu nu am participat la sondaj dar cu mana pe mine spun ca asa este . Din varii motive, nu-s capabila sa faca o cantitate mica de mancare si avand vecini loviti de boli grave mi-am facut un obicei de a le duce mancare calda si prajituri aproape zilnic,in loc sa arunc mancarea la caini sau tomberon. Rand pe rand , persoanele despre fac vorbire au disparut ,doua au decedat , una a fost dusa la azil iar alta dusa la rude la tara. Ei bine, am intrat intr-o stare anxioasa careia nu i-am facut fata asa ca am vorbit cu o amica,medic psihiatru care a gasit cauza, au disparut persoanele carora le faceam bine si nu mai aveam multumirea binelui facut, vorba ei,"ti-a disparut obiectul muncii si te simti inutila" Mi-am amintit de o vorba a tatalui meu"Daca nu ai cui face un bine, arunca-l pe apa ,cineva o sa-l gasesca si o sa-ti multumesca "
Deci, total de acord cu concluzia cercetatorilor,fiti buni ,daruiti bucurie ca sa fiti multumiti ,poate chiar fericiti.



http://www.evz.ro/efectele-miraculoase-a...toare.html

"Să fii veșnic tânăr nu înseamnă să ai 20 de ani, înseamnă să fii optimist, să te simți bine, să ai un ideal în viață pentru care să lupți și pe care să îl cucerești."

Ana Aslan
Find all posts by this user
Quote this message in a reply
05-17-2017, 03:44 PM
Post: #4
RE: Barbatii si depresia
Specialiştii numesc DEPRESIA ,boala secolului, iar Organizaţia Mondiala a Sanatatii avertizeaza ca numarul cazurilor de depresie este in crestere alarmantă. Potrivit ultimelor estimari, unu din zece romani sufera de depresie, ceea ce înseamnă aproximativ doua milioane de persoane care se confrunta cu aceasta problema. Majoritatea celor afectaţi nu ajung la medicul specialist fie pentru ca nu sunt conştienţi de boala, fie pentru ca se feresc sa ceara ajutor. Daca stam stramb si judecam drept 09 sta in puterea noastra sa ne "ajutam"sa iesim din depresie . Ce ziceti de o ALERGARE pe post de remediu? Nu e un banc, neurologii ne explica de ce alergarea e benefica. Stiu eu pe cineva care face sport sistematic ,alerga ,participa la concursuri, semi maraton, maraton si va dati seamama ca 42 de km nu-s din drum, la terminarea cursei insa are o mare fericire ,chit ca doua zile merge ca un robotel 18

Joyce Carol Oates scria odata intr-o coloana din New York Times ca „in alergare, mintea zboara odata cu corpul … in ritm cu picioarele noastre si cu balansul bratelor noastre.” Producatorul de film Casey Neistat le-a spus celor de la Runner’s World toamna trecuta ca alergarea este cateodata singurul lucru care-i ofera claritate mintala. „Fiecare decizie majora pe care am luat-o in ultimii opt ani a fost prefatata de o alergare”, a spus el revistei. Dar poate ca imi place felul in care un alergator cu numele de Monte Davis a formulat-o cel mai bine, dupa cum e citata in cartea The joy of running: „este greu sa alergi si sa-ti fie mila de tine in acelasi timp”. „De asemenea, sunt acele ore de minte limpede ce urmeaza dupa o alergare lunga.”

O alergare buna poate, cateodata, sa te faca sa te simti ca o persoana cu totul noua. Si, intr-un fel, acea senzatie poate fi chiar adevarata. Aproximativ trei decenii de cercetari in neurostiinta au identificat o legatura clara intre exercitiile aerobice si claritatea cognitiva ulterioara – si, pentru multi din acest domeniu, cea mai excitanta descoperire recenta in acest domeniu este aceea a neurogenezei. Nu cu multi ani in urma, cele mai luminate minti din neurostiinta au crezut ca creierele noastre au o cantitate pre-stabilita de neuroni si ca, la maturitate, nu se vor mai forma unii noi. Dar acest lucru s-a dovedit a nu fi adevarat. Studiile pau aratat ca noi neuroni sunt produsi in creier pe toata perioada vietii si, pana acum, o singura activitate este cunoscuta ca putand declansa nasterea acelor noi neuroni: exercitiile aerobice viguroase – a spus Karen Postal, presedintele Academiei Americane de Neuropsihologie Clinica. „Asta este! E singurul declansator de care stim.”

Celalalt lucru fascinant aici este locul in care aceste noi celule rasar: in hippocampus, o regiune a creierului asociata cu invatarea si memoria. Asa ca acest lucru poate ajuta in explicarea, cel putin partiala, a legaturii intre exercitiile aerobice si imbunatatirea memoriei. „Daca exersezi in asa fel incat sa transpiri – aproximativ 30-40 de minute – noi celule nervoase se nasc,” a adaugat Postal, care ea insasi este alergatoare. „Si se intampla ca acestea sa fie in zona memoriei.”

Alte schimbări post-alergare au fost identificate in lobul frontal al creierului, cu o activitate marita observata in aceasta regiune dupa ce oamenii adopta un obicei pe termen lung de activitate fizica. Aceasta zona a creierului – cateodata numita sistemul de retea frontala executiva – este localizata, destul de evident, chiar in fata: in spatele fruntii. Dupa aproximativ 30-40 de minute de antrenament aerobic viguros – destul cat sa te faca sa transpiri – studiile au indicat o crestere a circulatiei sanguine in aceasta regiune, care, incidental, este asociata cu multe atribute pe care le asociem cu „gandirea limpede”: planificarea in avans, concentrare, setarea-obiectivelor, managementul timpului.

Dar tot aceasta zona a fost legata de reglarea emotiilor, ceea ce poate ajuta in explicarea rezultatelor unui studiu recent condus de catre profesorul de psihologie de la Harvard Emily E. Bernstein. Ca si Postal, Bernstein este alergatoare, si a fost curioasa despre tiparele pe care le-a vazut in propria minte dupa o alergare. „Observ in mine ca pur si simplu ma simt mai bine atunci cand sunt activa”. A inceput sa fie cu adevarat interesata de studiile de interventii care au rasarit in anii recenti care sugereaza ca daca-i poti face pe oamenii care au probleme cu dispozitia sau anxietatea sa faca exercitii, ajuta. „Dar de ce?” a vrut ea sa stie. „Cu ce contribuie de fapt exercitiile?”

Pentru a afla, a facut o versiune a unui experiment clasic printre cercetatorii care studiaza emotia: ea si colegul sau – Richard J. McNally, de asemenea de la Harvard – au rulat un clip video, un autentic „datator de lacrimi”: scena finala din filmul The Champ (Campionul).

Inainte de a urmari clipul din film, unii dintre cei 80 de participanti au fost pusi sa alerge usor pentru 30 de minute; altii au facut doar stretching pentru aceasta durata de timp. Dupa aceea, cu totii au completat chestionare pentru a indica nivelul de tristete provocat de film. Bernstein i-a tinut ocupati vreme de aproximativ 15 minute dupa aceea, si i-a chestionat din nou despre felul in care se simteau. Aceia care au facut alergarea de 30 de minute au fost mai mult probabil sa-si revina din lovitura emotionala decat aceia care au facut doar stretching – si rezultale sale au aratat ca persoanele care initial s-au simtit mai rau pareau sa beneficieze in mod special in urma alergării. Bernstein face in prezent proiecte de cercetare de monitorizare pentru a determina exact de ce acest lucru functioneaza in felul in care functioneaza. (Intre timp, il ajuta pe saracul meu prieten care, care, atunci cand nu ma comport foarte dragut fata de el, ma intreaba adesea rabdator, „Hei, ai reusit sa iesi la alergare azi?”)

Dar mai exista un beneficiu major pentru minte de la alergare, unul pe care oamenii de stiinta n-au reusit inca sa-l identifice, sa se uite la el si sa-l studieze: felul minunat in care mintea o ia in deriva pe aici, pe acolo pe masura ce kilometrii trec. Atentia constienta (mindfulness), sau a fi in aici si acum, este un lucru minunat, si exista un teanc infinit de dovezi stiintifice care arata binele pe care il poate aduce in viata ta. Si totusi, mindlessness – visatul cu ochii deschisi, sau a te pierde in propriile ganduri ciudate – este important de asemenea. Ia in considerare, de exemplu, acest argument, extras dintr-un articol din 2013 scris de un trio de psihologi in jurnalul Frontierele Psihologiei:

„Ne zboara mintea, voluntar sau involuntar, pentru ca acest lucru produce recompense tangibile atunci cand este il masuram cu obiectivele si aspiratiile care sunt semnificative pentru noi. Sa trebuiasca sa recitim o linie de text de trei ori deoarece atentia ne-a zburat in alta parte conteaza foarte putin daca acea schimbare de atentie ne-a ajutat sa accesam o intelegere-cheie, o memorie pretioasa sau sa vedem rostul unui eveniment deranjant. Sa facem o pauza pentru a reflecta in mijlocul spunerii unei povesti nu are consecinte daca acea pauza ne ingaduie sa ne recuperam o memorie distanta care face povestea mai evocatoare si mai convingatoare. Pierderea catorva minute, deoarece am condus dincolo de locul de iesire de pe autostrada, este un inconvenient minor daca lipsa de atentie ne-a ingaduit sa intelegem in sfarsit de ce seful a fost atat de suparat de ceva ce am spus in sedinta de saptamana trecuta. Sa ajungem acasa de la magazin fara ouale pentru care a necesitat vizita este doar o mica suparare atunci cand este cantarita cu luarea deciziei de a cere o marire, de a renunta la un loc de munca, sau de a ne intoarce la scoala.”


http://nymag.com/scienceofus/2016/04/how...cienceofus

"Să fii veșnic tânăr nu înseamnă să ai 20 de ani, înseamnă să fii optimist, să te simți bine, să ai un ideal în viață pentru care să lupți și pe care să îl cucerești."

Ana Aslan
Find all posts by this user
Quote this message in a reply
Post Reply 




User(s) browsing this thread: 1 Guest(s)

Contact Us | WWW.PREMONITII.RO | Return to Top | Return to Content | Lite (Archive) Mode | RSS Syndication