Post Reply 
 
Thread Rating:
  • 1 Vote(s) - 1 Average
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
realitatea e o iluzie?
07-18-2011, 10:20 AM
Post: #31
RE: realitatea e o iluzie?
Ceeace pt unii este realitate pt altii este iluzie .Ar parea ca-s off topic ,ca-i vorba despre sanatate totusi.... citind articolul o sa vedeti ca se leaga de realitate si iluzii, poate si de puterea mintii .

Cogito ergo sum - cuget, deci exist. Acest enunţ celebru al lui René Descartes stă la baza filosofiei europene, constituind un instrument cheie pentru recunoaşterea propriei existenţe. Dictonul lui Descartes susţine că, dacă putem să ne îndoim de percepţiile pe care le avem graţie simţurilor noastre, nu avem cum să ne îndoim de propria existenţă.

Dacă majoritatea oamenilor acceptă raţionamentul cartezian, o afecţiune rară, intitulată sindromul Cotard, îi face pe cei afectaţi să se îndoiască de propria existenţă sau chiar să se creadă morţi!

Ce este sindromul Cotard?

Sindromul Cotard este caracterizat de o stare de delir în care pacientul insistă că a murit sau că o parte a corpului său a putrezit. Acest sindrom este extrem de rar, fiind de obicei întâlnit la pacienţii ce suferă de schizofrenie şi de tulburări bipolare.

Această afecţiune a fost observată pentru prima dată în 1788, dar nu a fost descrisă în detaliu până în iunie 1880, când neurologul francez Jules Cotard a ţinut o prelegere în cadrul prestigioasei Société Médico-Psychologique din Paris, una dintre cele mai vechi instituţii medicale dedicate psihiatriei.

Cotard a descris această negare psihotică a propriei existenţe ca fiind o stare demenţială profundă, melancolică, de multe ori asociată cu o ipohondrie extremă. Acest sindrom afectează copiii, adolescenţii şi persoanele în vârstă, fiind de obicei una din manifestările schizofreniei sau ale tulburării bipolare. De asemenea, sindromul poate fi asociat leziunilor tempo-parietale ale emisferei cerebrale non-dominante.

În lucrarea din 1880 prin care a adus acest sindrom în atenţia lumii medicale, Cotard făcea referire la rapoartele altor doctori francezi, aceştia confruntându-se cu pacienţi care credeau că şi-au pierdut tot sângele sau că nu au creier, cap, stomac sau inimă. Cotard a stabilit un spectru de gravitate al acestui sindrom, cazul extrem fiind cel al pacientului care nu crede că are corp!

Ideile delirante constituie tulburări de gândire care determină o reflectare eronată a realităţii. Caracterul patologic al acestor tulburări nu este recunoscut de subiect, conducând la modificarea patologică a concepţiei despre lume. Sindromul Cotard este se manifestă ca o idee delirantă depresivă, mai exact ca o idee delirantă de negaţie.

Delirul Cotard se diferenţiază de toate celelalte tipuri de idei delirante prin faptul că este unicul a cărui existenţă poate fi confirmată chiar de către pacient -- chiar dacă el crede cu sinceritate în ideile delirante! Toate celelalte sindroame delirante necesită prezenţa unei alte persoane pentru a fi diagnosticate.

Printre cauzele identificate până acum de către specialişti se numără depresia severă, tumorile pe creier, atacurile cerebrale, schizofrenia şi tulburările bipolare. Sindromul Cotard poate apărea şi ca urmare a lezionării unei părţi a creierului, în majoritatea cazurilor fiind întâlnite dereglări structurale şi funcţionale ale acestuia.

Mulţi specialişti în neurologie consideră că sindromul Cotard este apropiat de sindromul Capgras. Pacienţii ce suferă de acest sindrom cred că rudele apropiate şi prietenii au fost înlocuiţi de impostori. În ambele cazuri, specialiştii cred că problema apare ca urmare a unei dereglări a zonei cerebrale ce asociază feţele cu emoţiile. Una dintre ipoteze susţine că anumiţi pacienţi ce suferă de sindromul Cotard nu-şi recunosc propriul chip în oglindă, de aceea crezând că sunt morţi.

Cum se manifestă sindromul Cotard?

Un caz extrem al sindromului Cotard a fost descris de către Dr. Christopher Gardner-Thorpe de la Spitalul din Exeter.

O pacientă în vârstă de 59 de ani descria cum simte şocuri electrice în ambele braţe, iar din când în când experimenta episoade în care avea senzaţia că bucăţi de carne din corpul ei dispar.

Femeia simţea cum carnea de pe abdomen şi de pe membre cade, iar un lichid din interiorul său se scurge. Aceasta se panica, având senzaţia că un proces de descompunere are loc, urmând să o reducă la nimic. Având senzaţia că întregul corp îi dispare, femeia s-a uitat în timpul unui episod în oglindă, unde i s-a părut că îşi vede maxilarul alb, ca şi cum toată carnea ar fi dispărut. Pacienta a fost tratată cu metiprednisolon, însă iluziile de tip Cotard au continuat să apară episodic, la câteva luni.

Într-un alt caz, înregistrat în Iran, o pacientă susţinea că este moartă, pentru că s-a sinucis, fiind doar un suflet care rătăceşte prin deşerturi şi prin toaletele unde trăiesc alte suflete. Deşi femeia credea că nu este în viaţă, aceasta şi-a tăiat partea din faţă a nasului, declarând că a făcut-o ca să fie mai frumoasă. Simptomul este tipic schizofreniei, afecţiune de care pacienta suferea alături de sindromul Cotard. Aceasta a fost tratată cu şocuri electrice, obţinându-se doar o parţială ameliorare.

Se pot vindeca pacienţii de sindromul Cotard?

Situaţia depinde de la caz la caz, în funcţie de gradul de afectare a creierului, însă un caz recent petrecut în Marea Britanie arată că există şi situaţii cu final fericit.

O secretară în vârstă de 24 de ani, LU, a fost internată în 2004 la un spital de neurologie din Londra, fiind diagnosticată cu epilepsie, urmare a encefalitei provocate de virusul herpes simplex.

La două săptămâni după internare, LU a fost supusă unor teste în vederea întocmirii unui profil neuropsihologic. S-a observat că pacienta prezenta o capacitate redusă de atenţie, concentrare şi de judecată, fiindu-i de asemenea afectată şi capacitatea de a recunoaşte feţe.

În cadrul aceluiaşi test pacienta a prezentat simptomele tipice sindromului Cotard: susţinea în mod repetat că este moartă, afirmând că a murit cu două săptămâni înainte. În tot acest timp pacienta plângea, întrebând dacă spitalul în care se află este cumva Raiul. Întrebată de doctori cum crede că a murit, LU a răspuns: "Nu ştiu exact cum. Ştiu că aveam o gripă şi că am venit aici. Poate că am murit de gripă". De asemenea, pacienta afirma că "mă simt ciudat faţă de iubitul meu. Nu-l pot săruta, se simte ciudat - deşi ştiu că mă iubeşte".

Pacienta prezenta şi alte simptome, printre care ameţeală, halucinaţii auditive (auzea muzică disco), halucinaţii tactile (avea sentimentul că pe antebraţul stâng îi curge apă) şi halucinaţii vizuale (având senzaţia că pereţii se mişcă).

Convingerea pacientei că a murit s-a redus în zilele următoare, psihologii reuşind să obţină o restructurare cognitivă. Astfel, la două zile după întocmirea profilului neuropsihologic, lui LU i s-au pus câteva întrebări pe tema morţii. Pacienta a fost întrebată dacă a mai văzut vreodată o persoană moartă, şi dacă da, cum de şi-a dat seama că acea persoană este moartă. Ea a răspuns că a văzut-o pe bunica sa după ce a murit, şi a ştiut că nu mai este în viaţă pentru că ochii îi erau închişi şi nu mai făcea nicio mişcare. Pacienta a recunoscut că ea vorbeşte şi se mişcă, lucru inconsistent cu caracteristicile normale ale oamenilor morţi. După această discuţie, pacienta a fost întrebată cât de convinsă este de faptul că este moartă. Dacă înainte cu câteva zile procentul indicat de aceasta era de 100%, de data aceasta era de doar 40%.

Psihologii au continuat de-a lungul următoarelor zile discuţiile cu ea, iar într-o săptămână de la diagnostic iluzia pacientei a dispărut în întregime.

Dictonul "Cogito, ergo sum" trebuie modificat

Un neuropsiholog din Marea Britanie, Paul Broks, relata recent în The Telegraph dialogul purtat cu o pacientă ce suferea de sindromul Cotard. "M-a întrebat: «Sunt moartă?». Am asigurat-o că este cât se poate de vie, că se află într-o secţie de spital, unde bea un ceai şi dialoghează cu mine. Nu a fost convinsă. «Dar tu eşti real?», m-a întrebat ea".

Broks spune că acest sindrom ar putea avea la bază o dereglare neurologică ce duce la o decuplare a emoţiilor de gânduri. Nu este suficient să ne gândim că existăm, ci şi să simţim acest lucru. Astfel, zicala lui Descartes, "gândesc, deci exist" trebuie modificată în "simt că gândesc, deci exist".



http://www.descopera.ro
Find all posts by this user
Quote this message in a reply
07-24-2011, 12:21 PM
Post: #32
RE: realitatea e o iluzie?
Multe persoane refuza sa creada ca celebrele magii sunt "iluzii" si pe undeva este normal pt desi te duci pregatit sa-l prinzi pe magician , sa-i dibuiesti trucul,te lasi antrenat si adeseori crezi ca-i real desi logica iti spune ca te inseli.



In culisele camuflate ale neuromagiei.


Magicienii testeaza si exploateaza limitele cognitiei si ale atentiei subiectilor pentru a-si perfecta abilitatea in manipularea lor, folosind diverse trucuri. Unii neurologi, psihologi, psihiatri, incearca sa colaboreze cu acesti profesionisti pentru a intelege mai bine mecanismele cerebrale ale subiectilor in astfel de situatii. Un barbat aflat in publicul dintr-o sala din Las Vegas, ales de reputatul magician Apollo Robbins, urca pe scena, usor tensionat, cu spatele la public pentru ca in urmatoarele clipe sa devina cobaiul maestrului, ferm hotarat sa nu devina victima numarului de scamatorie. Maestrul il atinge pe umar si i se adreseaza cu jovialitate.
Apoi face cateva miscari invaluitoare cu o mana dupa care il prinde cu degetele de incheietura pe care purta ceasul. Subiectul se detensioneaza. Cealalta mana o trece prin spatele acestuia si, dupa cateva clipe, afiseaza publicului ceasul, un portofel, un stilou si alte mici obiecte subtilizate din buzunarele victimei. Barbatul realizeaza ca a fost deposedat de ceas in momentul in care a intrebat cat este ora. La vederea celorlalte obiecte ramane perplex. Aceasta scena s-a derulat in cadrul unui simpozion legat de „magia constiintei” organizat de o fundatie din San Antonio (Texas). Apollo Robbins fusese invitat in urma colaborarii cu o echipa de cercetatori, de la un institut neurologic din Phoenix (Arizona).

In viziunea acestora „magia” poate fi extrem de utila in observarea modului in care functioneaza creierul in anumite situatii, exponentii acesteia fiind considerati extrem de utili in domeniul cognitiei si a manipularii atentiei subiectilor. Care au fost siretlicurile magicianului in momentele in care au scos obiectele din buzunarele cobaiului, fara ca acesta sa-si dea seama?

Este vorba despre o stiinta empirica care se bazeaza pe cunostinte neurologice. Una dintre ele consta in perturbarea sistemului somatosenzorial, cel care administreaza informatiile provenind de la suprafata corpului nostru pe calea celulelor senzitive. Strangand cateva secunde incheietura mainii subiectului, maestrul creeaza asa-numitul „contrast de impresie”. Celulele receptoare ale pielii, devin mai putin sensibile in urmatoarele secunde, permitand subtilizarea rapida a ceasului. Contactul cu incheietura ii lasa in acelasi timp subiectului senzatia ca acesta se afla pe mana. Un alt truc consta in gesturile aeriene, invaluitoare, asociate cu miscari de mica amploare, foarte rapide.

Miscarile oculare pe care le speculeaza magicianul (macro si micro miscari) sunt extrem de complexe. Cele mai importante sunt miscarile de urmarire, line, ordonate, care permit ochilor sa urmareasca, de pilda, un obiect in miscare in mod continuu. O alta categorie este reprezentata de miscarile sacadate ale ochilor; salturi rapide si bruste. Facand gesturi largi, in curbe, magicianul imprima creierului o intensa activitate neuronala care dirijeaza privirile spre ele; un mijloc de a deturna atentia. In acest timp, vederea si atentia fiind concentrate asupra miscarilor.

Magicienii creeaza asadar „iluzii cognitive” in care sunt implicate functii cerebrale legate de atentie, memorie si constienta. Incoerentele comportamentului nostru sunt frecvente in viata de zi cu zi. De pilda, daca ne aflam pe o scara rulanta aflata in pana, daca anticipam momentul in care scara s-ar pune in miscare, corpul nostru se va afla in dezechilibru. Acelasi lucru se intampla si in momentul in care urcam sau coboram pe o scara rulanta in functiune si aceasta se opreste brusc.

Magicienii nu-si dezvaluie insa niciodata secretele pe care le mostenesc pe filiere secrete, de la maestru la maestru, din tata in fiu... Doar cele banale, in anumite circumstante. Unii dintre ei accepta totusi sa le dezvaluie doar unor cercetatori in beneficiul medicinii, sub semnul confidentialitatii.

DORIN MARAN

http://www.revistamagazin.ro
Find all posts by this user
Quote this message in a reply
09-30-2011, 10:47 AM
Post: #33
RE: realitatea e o iluzie?
Realitatea colectivă

Să fie oare lumea aşa cum o vedem?

David Bohm, profesor de fizică teoretică la Universitatea din Londra, afirmă în cadrul teoriilor sale, că tot ceea ce aparţine universului material are un caracter iluzoriu, fiind rezultatul unei ordini implicite, un fel de lume a cauzelor şi ideilor, denumită „holo-mişcare", pentru a sugera astfel dinamismul şi interacţiunile aspectelor din univers. Comentând teoriile lui Bohm, prof. Arthur Ellison spune: „Ştiinţa obişnuită oferă teorii care sunt doar aproximări ale condiţiilor locale specifice acestei infime părţi din univers pe care o putem cunoaşte la ora actuală. Observăm natura cu lupa şi încercăm s-o obiectivăm alterând şi deformând astfel ceea ce este, înlocuind-o de fapt cu ceea ce sperămsă vedem”. Astfel, ceea ce se observă depinde de locul şi timpul observatorului - iar concret, în viaţa zilnică, de temerile, prejudecăţile şi limitările sale.
Când primele corăbii europene au ajuns în ceea ce se numeşte acum Noua Zeelandă, maurii nici măcar nu le-au observat. Paradoxal, şi aceasta deoarece ele pur şi simplu nu existau în lumea fizică pentru ei - am spune noi pentru că nu existau în acel ansamblu de concepţii, idei, viziuni şi mentalităţi ale acelor oameni, ansamblu pe care îl vom numi realitatea colectivă a maurilor.

FLORILE ZBURĂTOARE

Pentru a ilustra că oamenii văd numai ceea ce sunt "programaţi" să vadă, profesorul Ellison a făcut un experiment simplu. Utilizând principiile electromagnetismului, a aranjat ca o vaza cu flori lăsată pe masa din faţa sa în timp ce el ţinea o conferinţă, să se ridice în aer şi apoi să coboare din nou pe masă, ca o consecinţă firească a interacţiunilor într-un câmp electro-magnetic pe care el urma să-1 declanşeze acţionând discret un comutator la un moment dat. El nu a atras însă deloc atenţia publicului asupra a ceea ce se întâmplă. Florile s-au ridicat conform planului, el continuându-şi neperturbat conferinţa, aşteptând comentariile care urmau să se facă. Câţiva oameni au afirmat cu curaj că au văzut florile ridicându-se şi coborând. Alţii au adăugat că au văzut chiar şi "mâinile" unui spirit ridicându-le. Dar marea majoritate dintre cei prezenţi - raţionaliştii - au declarat că ei nu au văzut nimic. Fiind un lucru atât de ilogic şi bizar pentru mintea şi simţurile lor, pur şi simplu i-au refuzat existenţa.

CUM AR FI ASCULTAT HOMER RADIOUL

S-a declarat că percepţia şi conştiinţa se pot schimba în decursul veacurilor, şi că "marea vinului negru" a lui Homer, este de fapt o descriere ad literam mai degrabă decât una poetică, a ceea ce generaţia sa percepea ca fiind culoarea mării. Dar tocmai pentru că anticii erau mai orbi în privinţa culorilor, aşteptările şi experienţele lor erau de asemeni mai limitate. Este evident, de exemplu că pentru ei o voce metalică, neumană, nu ar fi putut veni de la un aparat de radio, ci mai degrabă de la zei sau de la un oracol.
S-a ajuns la concluzia că creierul uman este un receptor foarte selectiv: ne permite să vedem şi să reţinem, doar ceea ce poate fi asimilat de moştenirea noastră personală şi culturală.

AMNEZIA OZN-urilor

Ca în experimentul profesorului Ellison, mulţi oameni nu au văzut evenimentul care contravenea viziunii lor. Alţii 1-au înfrumuseţat după gustul lor. Dar în afara celor care au perceput bizarerii şi lucruri "imposibile", mulţi suferă de ceea ce parapsihologul Brian Inglis numeşte "disonanţă retrocognitivă".
Aceasta este situaţia celor care sunt martori ai fenomenelor paranormale: cu cât trece mai mult timp de la producerea lor, cu atât martorii oculari tind să le creadă mai puţin. Acest fenomen s-a constatat şi în ceea ce priveşte martorii apariţiilor unor OZN-uri. Deşi o experienţă atât de puternică şi specială nu ar trebui să se mai şteargă niciodată din memoria lor, faptele demonstrează contrariul. Timpul este un mare duşman al rezultatelor pozitive în parapsihologie
Când sunt confruntaţi cu paranormalul, raţionaliştii se comportă ostil, frizând uneori isteria. Oamenii de ştiinţă urmăresc marginalizarea lui, de "teama" unei noi ere negre a superstiţiilor. De fapt, ei se tem că, prin revelarea realităţii, va apare necesitatea imperioasă a revizuirii conceptelor ştiinţifice cu care vor trebui să se confrunte mai departe. Raţionaliştii care nu au legătură cu ştiinţa, au adesea inconştient o teamă şi mai aberantă: că realitatea noastră colectivă va fi astfel distrusă şi ceea ce este nebunie acum va deveni bun simţ şi invers.
Dar nu oricine are experienţe paranormale, chiar dacă le caută. Cei "senzitivi", ca marele medium Daniel Douglas Home sunt rari şi în ciuda rezultatelor extraordinare ale experimentului Philip în care mesele se ridicau de la sol în cadrul şedinţelor de spiritism, marea majoritate a meselor au rămas şi rămân în continuare liniştite pe sol. Chiar şi printre cei care cred sincer în existenţa paranormalului, realitatea noastră colectivă, mentalitatea comun acceptată, este atât de puternică, încât adesea asemenea fenomene trec neobservate. Având în vedere această capacitate a minţii de a ignora inacceptabilul, putem presupune că multe experienţe bizare au loc practic tot timpul dar sunt adesea neobservate.

REALITATEA ILUZIEI ŞI ILUZIA REALITĂŢII

În lumea ocultă, realitatea este mani39tă de adept folosind transa, hipnoza şi formele mentale proiective. În ritualurile legendare, se realizau proiecţii ale unei realităţi noi; "lumea de dincolo", lumea imaginaţiei şi lumea fizică ajungeau să interfere până la a se suprapune. O păpuşă poate fi îmbrăcată asemeni unei persoane şi botezată cu numele acesteia, iar un magician îi poate da o corespondenţă cu o situaţie concretă de viaţă conform unui scenariu ce mimează rezultatele scontate în planul realităţii. Două păpuşi aşezate spate în spate, de exemplu, pot simboliza şi evoca o ceartă pe care magicianul negru o doreşte între două persoane.
Mulţi ocultişti şi mistici afirmă că tot ce ne imaginăm capătă imediat o existenţa de sine stătătoare şi se întipăreşte într-un plan ideoplasmatic. Vizualizarea puternică şi deliberată va duce imaginea mentalizată în acest plan, de unde în situaţii excepţionale poate fi percepută cu simţurile fizice. Orice idee puternică sau dorinţă devine o formă-gând, care, teoretic, ar trebui să distrugă realitatea colectivă creând o nouă realitate proprie mentalizată, deşi doar rareori o face. Astfel, de exemplu, imaginea Fecioarei Măria poate fi proiectată în forma-gând a celor ce cred în existenţa ei, marea majoritate fiind copii sau fete tinere, care devin primii receptori ai mesajelor paranormale venite de la ea. Din câte se ştie, Fecioara Măria nu s-a adresat decât celor credincioşi.
Ocultiştii susţin că formele-gând, dacă sunt puternic impulsionate energetic prin emoţia intensă a celor care le animă pot avea o viaţă a lor proprie. Acesta ar fi motivul pentru care Fecioara din Medjugore a devenit necaracteristică ecumenic: ea a ales o femeie localnică pentru a-i dărui graţia sa - deşi femeia era musulmană. În plus, aceasta nu este o viziune tradiţională a Fecioarei. Viziunile mai ridică şi alte întrebări în legătură cu modul lor de manifestare.
Adesea cei care au admis existenţa fenomenelor paranormale şi au trăit chiar percepţii neobişnuite au sfârşit pe rug sau în instituţii psihiatrice; chiar şi azi, foarte rar doctorii încurajează asemenea fenomene. Totuşi Morton Schatzman, lucrând cu un spirit numit "Ruth" în 1970 a reuşit să aducă o anume înţelegere a ceea ce numim "realitate colectivă", sau acces la arhetipurile subconştientului colectiv.
Departe de a sfârşi aici subiectul, în numerele viitoare ale revistei vom dezbate şi alte aspecte legate de parapsihologic în lumina ultimelor descoperiri ale ştiinţei moderne.

Claudiu Trandafir
http://castaneda.home.ro/html/realitatea_colectiva.html

[Image: 2ik9p49.jpg]
Find all posts by this user
Quote this message in a reply
02-24-2013, 04:06 AM (This post was last modified: 02-24-2013 04:35 AM by Lucifer.)
Post: #34
RE: realitatea e o iluzie?
Iubirea nu a fost creata de Dumnezeu,este o pulsatie abstracta ce se manifesta atunci cand Creatia constientizeaza prezenta semnalmentelor Creatorilor.Iubirea fiind un o stare abstracta,de cele mai multe ori este greu de inteles de personalitatea complexa a acestui mileniu.Cand setea de iubire va invinge setea de putere,oare chiar va fi rai pe pamant?!
realitate sau iluzie?

    http://www.youtube.com/watch?v=qi8sKXKNsj0[quote='Lucifer' pid='115223' dateline='1361667988']
Iubirea nu a fost creata de Dumnezeu,este o pulsatie abstracta ce se manifesta atunci cand Creatia constientizeaza prezenta semnalmentelor Creatorilor.Iubirea fiind un o stare abstracta,de cele mai multe ori este greu de inteles de personalitatea complexa a acestui mileniu.Cand setea de iubire va invinge setea de putere,oare chiar va fi rai pe pamant?!
realitate sau iluzie?

[/quote]

[quote='Angela74' pid='93161' dateline='1317368847']
Realitatea colectivă

Să fie oare lumea aşa cum o vedem?

"În lumea ocultă, realitatea este manită de adept folosind transa, hipnoza şi formele mentale proiective. În ritualurile legendare, se realizau proiecţii ale unei realităţi noi; "lumea de dincolo", lumea imaginaţiei şi lumea fizică ajungeau să interfere până la a se suprapune. O păpuşă poate fi îmbrăcată asemeni unei persoane şi botezată cu numele acesteia, iar un magician îi poate da o corespondenţă cu o situaţie concretă de viaţă conform unui scenariu ce mimează rezultatele scontate în planul realităţii. Două păpuşi aşezate spate în spate, de exemplu, pot simboliza şi evoca o ceartă pe care magicianul negru o doreşte între două persoane."
Interesant,articolul acesta mi-aduce aminte de pelerinele albe cu cruce in partea din fata, ce le am gasit intamplator intr-o casa parasita din vecinatatea Castelului Gandolfo.Facand niste conexiuni fantasmagorice pot crede ca in somnul papicului mai intrau din cand in cand niste magicieni isteti,de ce nu?


Attached File(s) Thumbnail(s)
   

"A te lupta cu tine insuti este foarte periculos."
Find all posts by this user
Quote this message in a reply
02-24-2013, 10:11 PM (This post was last modified: 02-25-2013 11:59 AM by Gogu.)
Post: #35
RE: realitatea e o iluzie?
(09-30-2011 10:47 AM)Angela74 Wrote:  Realitatea colectivă

Să fie oare lumea aşa cum o vedem?

"În lumea ocultă, realitatea este manită de adept folosind transa, hipnoza şi formele mentale proiective. În ritualurile legendare, se realizau proiecţii ale unei realităţi noi; "lumea de dincolo", lumea imaginaţiei şi lumea fizică ajungeau să interfere până la a se suprapune. O păpuşă poate fi îmbrăcată asemeni unei persoane şi botezată cu numele acesteia, iar un magician îi poate da o corespondenţă cu o situaţie concretă de viaţă conform unui scenariu ce mimează rezultatele scontate în planul realităţii. Două păpuşi aşezate spate în spate, de exemplu, pot simboliza şi evoca o ceartă pe care magicianul negru o doreşte între două persoane."


Interesant,articolul acesta mi-aduce aminte de pelerinele albe cu cruce in partea din fata, ce le am gasit intamplator intr-o casa parasita din vecinatatea Castelului Gandolfo.Facand niste conexiuni fantasmagorice pot crede ca in somnul papicului mai intrau din cand in cand niste magicieni isteti,de ce nu?
Iubirea nu a fost creata de Dumnezeu,este o pulsatie abstracta ce se manifesta atunci cand Creatia constientizeaza prezenta semnalmentelor Creatorilor.Iubirea fiind un o stare abstracta,de cele mai multe ori este greu de inteles de personalitatea complexa a acestui mileniu.Cand setea de iubire va invinge setea de putere,oare chiar va fi rai pe pamant?!
realitate sau iluzie?

"A te lupta cu tine insuti este foarte periculos."
Find all posts by this user
Quote this message in a reply
02-24-2013, 10:32 PM (This post was last modified: 02-24-2013 11:02 PM by anuk.)
Post: #36
RE: realitatea e o iluzie?
?

(09-30-2011 10:47 AM)Angela74 Wrote:  Realitatea colectivă

Să fie oare lumea aşa cum o vedem?

"În lumea ocultă, realitatea este manită de adept folosind transa, hipnoza şi formele mentale proiective. În ritualurile legendare, se realizau proiecţii ale unei realităţi noi; "lumea de dincolo", lumea imaginaţiei şi lumea fizică ajungeau să interfere până la a se suprapune. O păpuşă poate fi îmbrăcată asemeni unei persoane şi botezată cu numele acesteia, iar un magician îi poate da o corespondenţă cu o situaţie concretă de viaţă conform unui scenariu ce mimează rezultatele scontate în planul realităţii. Două păpuşi aşezate spate în spate, de exemplu, pot simboliza şi evoca o ceartă pe care magicianul negru o doreşte între două persoane."


Interesant,articolul acesta mi-aduce aminte de pelerinele albe cu cruce in partea din fata, ce le am gasit intamplator intr-o casa parasita din vecinatatea Castelului Gandolfo.Facand niste conexiuni fantasmagorice pot crede ca in somnul papicului mai intrau din cand in cand niste magicieni isteti,de ce nu?


(02-24-2013 04:06 AM)Lucifer Wrote:  Iubirea nu a fost creata de Dumnezeu,este o pulsatie abstracta ce se manifesta atunci cand Creatia constientizeaza prezenta semnalmentelor Creatorilor.Iubirea fiind un o stare abstracta,de cele mai multe ori este greu de inteles de personalitatea complexa a acestui mileniu.Cand setea de iubire va invinge setea de putere,oare chiar va fi rai pe pamant?!
realitate sau iluzie?

Ce s-a intamplat? Nu apare ce ai scris pt asa sa ai vrut tu sau ai probleme ?
Cred ca la astea faceai referire acuzandu-ne ca ti-au fost sterse 04:
Find all posts by this user
Quote this message in a reply
02-25-2013, 11:59 AM
Post: #37
RE: realitatea e o iluzie?
Am rezolvat eu...
Asa se intampla cand se joaca lumea cu tag-urile si cu citatele.

Cand armele sunt ilegale, numai delincventii au arme.
Find all posts by this user
Quote this message in a reply
03-25-2013, 10:40 AM
Post: #38
RE: realitatea e o iluzie?
Din ce am citi eu mai sus e bine sa ramai ancorat in realitate si doar sa jonglezi cu iluziile ,ca altfel risti sa te ratacesti rau de tot !
Find all posts by this user
Quote this message in a reply
03-25-2013, 01:36 PM
Post: #39
RE: realitatea e o iluzie?
Stii ce spunea Cioran ?

„Fără iluzie, nu există nimic. E straniu să afli taina realității în irealitate.”
Find all posts by this user
Quote this message in a reply
03-25-2013, 02:07 PM
Post: #40
RE: realitatea e o iluzie?
Eu tind sa cred ca raspunsul la intrebarea asta necesita cunoasterea unui adevar la care nu a ajuns nimeni inca. Percepem realitatea si iluzia prin prisma unor definitii care nu ne apartin si din aceasta cauza, daca cel care le-a definit prima data s-a inselat, ne inselam cu totii.

[Image: 4348004651_3631a1c1bd_o.jpg]

,,Traiti intr-o lume bolnava pentru ca omul este bolnav! Traiti intr-o lume tulbure pentru ca omul este tulbure! Mintea si sufletul vostru se afla in dezordine, nu exteriorul."
Visit this user's website Find all posts by this user
Quote this message in a reply
Post Reply 




User(s) browsing this thread: 1 Guest(s)

Contact Us | WWW.PREMONITII.RO | Return to Top | Return to Content | Lite (Archive) Mode | RSS Syndication