Post Reply 
 
Thread Rating:
  • 1 Vote(s) - 1 Average
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
realitatea e o iluzie?
05-18-2011, 08:34 PM
Post: #21
RE: realitatea e o iluzie?
Cum se creaza o iluzie optica.


http://www.youtube.com/watch?v=3SNYtd0Ay...dded#at=14
Find all posts by this user
Quote this message in a reply
05-18-2011, 08:41 PM
Post: #22
RE: realitatea e o iluzie?
foarte interesant...

Purtarea cu adevarat omeneasca este bunavointa fata de semeni. (Marc Aureliu, Catre sine insusi)
Find all posts by this user
Quote this message in a reply
06-07-2011, 07:55 PM
Post: #23
RE: realitatea e o iluzie?
Fabricarea unei iluzii 09


http://www.youtube.com/watch?v=s80VoAnOp...ded#at=102
Find all posts by this user
Quote this message in a reply
06-17-2011, 12:52 PM
Post: #24
RE: realitatea e o iluzie?
Extraordinar realizat, ca si spectacol .

"Nu inceta niciodata sa zambesti, nici chiar atunci cand esti trist, pentru ca nu se stie cine se poate indragosti de zambetul tau. "Gabriel José García Márquez
Find all posts by this user
Quote this message in a reply
06-22-2011, 06:09 PM
Post: #25
RE: realitatea e o iluzie?
Cele zece mari Iluzii ale Umanitatii.




1. Ca exista Nevoia (ILUZIA NEVOII)

Iluziile ne pun piedici serioase in a ne gasi fericirea si starea de bine in realitate. Iluziile ne impiedica in a face tot ce ne sta in putinta pentru a atinge ceea ce ne dorim. Iluziile sunt piedici serioase in lupta implinirii visurilor noastre. Iluziile ne impiedica sa facem pasi inainte si sa depasim pasii inapoi, ne impiedica sa evoluam si sa progresam, ne impiedica in a actiona pentru viata, pentru asteptarile si implinirea dorintelor noastre. Iluziile sunt… doar iluzii. Realitatea fericirii se afla dincolo de ele.

Teoria fundamentala pe care se axeaza cartea mai sus mentionata este aceea ca lumea, iar cand spunem lume a se intelege umanitatea, traieste o serie de mari iluzii. Iata care sunt, in conceptia lui Neale Donald Walsch, cele 10 iluzii in care traieste fiinta umana: Cele 10 iluzii se intrepatrund si fiecare dintre ele o determina pe cealalta si are in vedere cauzalitatea ei. Fiecare iluzie da nastere unei alte iluzii. Fiecare iluzie genereaza o alta iluzie sau este creata de o alta .

Nevoia este inexistenta in univers. Nevoia este non-existenta in universul individual. Ea este doar o reprezentare fictionala. Avem cu adevarat nevoie de ceva anume pentru a fi fericiti? Nu este fericirea de fapt o stare a minti? Fericirea nu este o urmare sau un rezultat al anumitor conditii. Nu ne trebuie nimic in mod expres pentru a fi noi insine sau pentru a fi ceea ce suntem deja. Universul nu cere rezultate anume pentru ca universul insusi este un rezultat. Dumnezeu (sau numiti-l cum vrei: creator, fiinta suprema, univers, energia superioara, etc.) nu are nevoie de nimic. El nu urmareste rezultate. Nu este el cel care da nastere rezultatelor? Cu toate acestea, fiinta umana a creat o imagine a acestei entitati supreme dupa chipul si asemanarea sa. I-am atribuit o agenda, i-am conferit nevoi, i-am acordat capacitatea de a judeca, este de parere Neale Donald Walsch..



2. Ca exista Esecul (ILUZIA ESECULUI)

Iluzia Esecului deriva din Iluzia Nevoii. Ca sa poti afirma ca ai esuat inseamna sa admiti ca ai avut nevoie de ceva care ti-a fost refuzat sau pe care nu l-ai putut obtine. Absenta nevoii atrage dupa sine absenta esecului.

Daca nu ai nevoie de nimic, nu poti esua. Daca nu exista nevoie, nu exista nici esec. Acceptand ca poti esua, accepti si faptul ca Dumnezeu poate esua, ca Dumnezeu are nevoie, ca Dumnezeu isi doreste si nu poate obtine ceea ce isi doreste. Accepti ca, NOI, ca parte a creatiei si a lui Dumnezeu, nu suntem perfecti. Daca accepti ca esti o parte componenta a acestui univers , atunci tot ceea ce faci si creezi este perfect si nu cunoaste greseala, esecul sau nevoia.

Esecul este un lucru relativ, sustine Neale Donald Walsch. El depinde de cine si ce isi imagineaza fiecare ca este. Aceasta iluzie ne arata ca rezultatele vietii pot fi imprevizibile, nesigure.



3. Ca exista Lipsa de Unitate (ILUZIA LIPSEI DE UNITATE)


Lipsa de Unitate implica posibilitatea esecului, iar posibilitatea esecului este determinata de existenta nevoii. Iluzia Lipsei de Unitate este legata de acceptarea existentei separarii. Universul este lipsit de unitate daca lasam separarea sa se instaureze intre noi insine, intre noi si cel care ne-a lasat sa fim parte din acest intreg, intre noi si ceea ce ne inconjoara, intre noi si ceea ce exista ca si creatie in acest univers.

Astfel acceptam ca nu suntem unul si acelasi lucru cu intregul in care am fost inclusi. Separarea poate da nastere unor rezultate negative precum invidie, lacomie sau comportamente indezirabile. Nu poti pune capat acestor rezultate negative investind aceeasi energie care le-a creat (nu poti sa pui capat urii cu ura, nu poti sa inabusi mania prin manie, etc). Suntem cu totii parte a unui intreg, iar acest intreg este totul, este de parere Neale Donald. Totul nu are nevoie de nimic ca sa existe.


4.Ca exista Lipsuri (ILUZIA INSUFICIENTEI)



La un moment dat, ne-am gandit la noi insine la fiind separati unii de altii, de univers, de intregul caruia i-am apartinut. Asa s-a nascut ideea ca “nu este suficient” sub soare pentru noi… Cand ne separam, ceea ce putem obtine individual ni se pare insuficient. Intotdeauna traim cu impresia si certudinea ca ne lipseste ceva.

Exista insa intotdeauna destul si suficient pentru fiecare dintre noi, pentru toti. Nu poti afirma ca un lucru iti este insuficient daca nu ai nevoie si nu doresti acel lucru. Natura universala isi este suficienta prin ea insasi. Natura umana este una singura. Facand parte din intreg nu putem fi realmente separate ca entitati. Daca exista un singur lucru si acest lucru este tot ceea ce exista, atunci nu pot exista lipsuri de niciun fel, afirma in continuare Neale Donald.


5. Ca exista Cerinta (ILUZIA CERINTEI)


Trebuie sa fie ceva ce pot fi sau ce pot face pentru a avea “suficient”. Acest “suficient” trebuie sa implice ceva, trebuie sa-mi ceara ceva. Trebuie doar sa descoper ce este acel Ceva. Trebuie sa vad care este acea Cerinta.

Daca ceva este “insuficient”, inseamna ca exista o posibilitate de a-l face la un moment dat sa devina “suficient”. Iluzia lnsuficientei reprezinta cauzalitatea Iluziei Cerintei. “Nu destul” ne determina sa ne intrebam ce am putea face pentru a avea “destul”: destula fericire, destula iubire, destul Dumnezeu, destula siguranta, destul din tot ce este insuficient… Fiinta umana i-a atribuit aceasta iluzie chiar si lui Dumnezeu. Energia creatoare CERE si ea ceva de la noi pentru a-i primi indurarea, rasplata, fericirea suprema, Raiul.

Iluzia Cerintei este cea care a determinat umanitatea sa traiasca dupa reguli ale omului, reguli ale lui Dumnezeu, reguli, legi, proceduri… Ne razvratim mai mult sau mai putin. De multe ori ne conformam Cerintei. Credem ca TREBUIE sa facem ceva pentru a-l multumi pe Dumnezeu. Esecul in a indeplini acest lucru poate atrage dupa sine consecinte inspaimantatoare.



6. Ca exista Judecata. (ILUZIA JUDECATII)


Daca exista Cerinta, de unde vom sti daca cineva a indeplinit aceste cerinte? A trebuit de aceea sa existe un sistem de judecata care sa ne dea verdictul pozitiv sau negativ. S-a nascut in lume Iluzia Judecatii. Am creat in mintile noastre iluzia unui Creator care ne judeca, am creat in viata noastre de pe pamant un sistem uman de judecata, afirma acelasi autor.

Scopul? Pentru a ne asigura ca Cerinta exista astfel incat sa putem primi suficient din ceea ce nu este suficient. I-am atribuit lui Dumnezeu un sistem de judecata pentru a ne justifica actiunea noastra de judecare a celorlalti (in functie de rasa, sexualitate, gen, putere, posibilitati materiale, etc.)


7. Ca exista Condamnare (ILUZIA CONDAMNARII)


Daca exista un sistem al judecatii, atunci trebuia sa existe si o recompensa pentru cei care se conformeaza cerintei, implicit o pedeapsa pentru cei care nu se conformeaza. Astfel, spune Neale Donald Walsch, a aparut ideea condamnarii.

Judecata nu putea exista fara o consecinta a ei - condamnarea. S-au nascut astfel condamnarile aici, in vietile noastre de pe pamant, cat si condamnarile de dincolo de aceasta viata. Supunem atat actiunile noastre, cat si pe ale celor din jurul nostru propriei judecati, propriului sistem de judecata. Le catalogam ca fiind corecte sau incorecte.

Actiunile noastre nu sunt intotdeauna cele mai potrivite pentru ca de cele mai multe ori nu intelegem ca menirea noastra este sa facem parte din intreg. “Daca Dumnezeu este iubire – iubirea suprema, completa, adanc - cum poate atunci sa existe condamnarea? Daca Dumnezeu este atotiertator, cum poate Dumnezeu sa ne condamne la torturi nesfarsite? Daca noi facem parte din intreg, intregul este viata, viata este Dumnezeu insusi, de ce s-ar judeca Dumnezeu pe sine?”, se intreaba Neale Donald.


8. Ca exista Conditionare (ILUZIA CONDITIONARII)


Nu poti spune ca iubesti daca iti legi iubirea de anumite conditionari. In univers nu exista conditionare. Ceea ce este este pur si simplu. Fara conditii. Nu se poate ca ceea ce este iubire sa nu fie iubire. “Dragostea nu cunoaste conditii”, spune autorul.

Ea este dragoste pur si simplu. Nu ne-au fost dat nici cereri si nici conditii. Putem avea viata la care aspiram, viata pe care ne-o dorim cu adevarat. Trebuie doar sa o alegem. Si sa alegem cu inima. Astfel, precizeaza Neale Donald Walsch, umanitatea a dezvoltat religii pentru a explica aceste cerinte si conditii, pentru a primi iubirea lui Dumnezeu. In jurul iubirii supreme au inceput sa fie construite ziduri de conditii. Dumnezeu a inceput sa spuna “te iubesc” in mod conditionat. Te iubesc daca...


9. Ca exista Superioritate (ILUZIA SUPERIORITATII)


In mod automat, cei care se conformau conditionarilor erau mai buni, mai deosebiti, mai ALTFEL decat cei care nu supuneau conditiilor. Astfel s-a nascut Iluzia Superioritatii in umanitate.

Cei care au obtinut mai mult au fost declarati si s-au autodeclarat ca fiind superiori. Nu exista insa superioritate, spune Neale Donald Walsch, cand toti suntem unul singur, cand toti laolalta formam un intreg, iar acest intreg este universul insusi. Poate fi un lucru superior lui insusi? CUM?...



10. Ca exista Ignoranta (ILUZIA IGNORANTEI)


Ignoranta este o iluzie. A crede ca ignoranta nu este o iluzie este o iluzie in sine. Iubirea este libertate. Ea invita la exprimare, la o exprimare completa, intreaga. Iubirea deschide. Iubirea invita sa-i testezi toate mijloacele, sa depasesti limitele ignorantei.

Teama blameaza exprimarea totala. Teama suprima libertatea. Iubirea nu inseamna suprimare, anihilare, minciuna. “Cauta orice raspuns. Vorbeste orice cuvant. Impartaseste orice gand. Crede in orice daca crezi cu tarie. Iubirea ne invita sa traim adevarul nostru. – aceasta este esenta iubirea. Si deja stim ceea ce este de stiut despre cine suntem cu adevarat”, specifica maestrul spiritual.


Neale Donald Walsch- in cartea Communion with God.


Sursa: Garbo.ro.
Find all posts by this user
Quote this message in a reply
07-12-2011, 12:18 PM
Post: #26
RE: realitatea e o iluzie?
Trebuie sa aceptam ca mediul virtual este o iluzie .Medicii au incercat si reusit sa transforme iluzia in terapie .




Iluzia ca terapie: realitatea virtuală în medicină




Mult timp asociată cu jocul, cu divertismentul, realitatea virtuală a fost, în ultimii ani, înhămată la carul utilităţii practice: mai întâi, s-a dovedit utilă ca mijloc de antrenament pentru piloţi, paraşutişti... Apoi, a intrat în muzee şi expoziţii, cu un scop educativ, reconstituind vizual interioare ori peisaje, dând vizitatorului prilejul şi impresia unei unei imersii în amosfera locului. Dar posibilităţile oferite de această elaborată iluzie sunt departe de a fi epuizate: mai nou, realitatea virtuală îşi găseşte un câmp de aplicare tot mai larg în medicină, de la pregătirea chirurgilor până la tratarea, prin simulări atent concepute, a unor afecţiuni dintre cele mai diverse.

La începutul anilor 1990, un psiholog american, dr. Ralph Lamson, a avut ideeea de de a încerca să-şi trateze frica de înălţime - acrofobie, în termeni medicali - de care suferea cu ajutorul acestei noutăţi tehnologice: realitatea virtuală. A adunat în jurul său un grup de pacienţi care sufereau de aceeaşi fobie şi a început să experimenteze, cu ajutorul lor, terapia prin realitate virtuală.

În simularea computerizată creată de dr. Lamson, pacienţii se vedeau pe ei înşişi intrând într-un local (o situaţie lipsită de risc), în cele din urmă trebuind să traverseze (tot în realitatea virtuală) un spaţiu gol, mergând pe o scândură aşezată sus, deasupra podelei - situaţie care le punea mari probleme, datorită fobiei lor specifice. În mintea lor, senzaţia pericolului şi spaima asociată acesteia (pe care le percepeau ca şi cum ar fi fost vorba de ceva real) coexistau cu conştiinţa faptului că se aflau, totuşi, "cu picioarele pe pământ", în mediul sigur al laboratorului de experimentări. Iar această idee a siguranţei şi obişnuirea cu senzaţia înălţimii, prin repetări frecvente ale imersiei în realitatea simulată, i-a ajutat pe mulţi să scape de acrofobie, iar pe dr. Lamson să pună bazele acestui nou domeniu de experimentare şi tratament: terapia cu ajutorul realităţii virtuale - VRT (virtual reality therapy).

Un articol publicat în 1994 în revista de specialitate Psychology Today consemna succesul remarcabil obţinut de dr. Ralph Lamson: cca. 90% dintre pacienţii săi, trataţi prin această metodă, au izbutit să-şi depăşească teama de înălţime şi să facă lucruri pe care nici nu şi le-ar fi putut imagina înainte de tratament: să se suie pe acoperişul casei ca să cureţe jgheaburile streşinilor, să urce 15 etaje cu un lift cu pereţi de sticlă, instalat pe exteriorul unei clădiri, să facă ascensiuni montane sau să conducă maşina pe un pod lung, aşezat la mare înălţime deasupra apei.
Pe urmele acestor experimente şi ale indicaţiilor formulate de Lamson în cartea sa Virtual Therapy, publicată în 1997, în care explică bazele medicale ale acestei metode, VRT e folosită astăzi cu succes în tratamentul tulburărilor anxioase şi al mai multor fobii, foarte diverse:

agorafobia - teama de spaţii largi şi/sau aglomerate, ce poate declanşa atacuri de panică şi afectează viaţa socială şi profesională a pacientului.
claustrofobia - teama de spaţii strâmte, închise, ce duce la refuzul de a merge cu liftul, de a călători cu metroul etc.
diferite zoofobii - teama intensă, iraţională, de anumite animale; de pildă arahnofobia (teama de păianjeni)
frica de zbor, care îi impiedică pe cei afectaţi de ea să călătorească cu avionul, cu repercusiuni, uneori, asupra vieţii de familie şi profesionale.
frica de a conduce maşina
"frica de doctor" - o teamă disporporţionat de mare de procedurile medicale, de la injecţii până la intervenţii stomatologice.

Toate aceste fobii pot fi tratate cu şanse mari de succes, prin expunerea, în spaţiul virtual, a pacientului la ceea ceea ce îi declanşează frica; obişnuirea treptată cu stimulul perceput ca periculos îl ajută pe pacient să îşi controleze reacţiile şi să îşi depăşească teama iraţională.


Durerea - fizică şi sufletească

Cu toţii ştim că, atunci când ne gândim la ceea ce ne doare (cu alte cuvinte, când ne concentrăm asupra durerii) parcă ne doare mai tare, iar când ne este distrasă atenţia, intensitatea senzaţiei neplăcute scade. Pe această reacţie umană se bazează alinarea durerilor prin intermediul terapiei virtuale; metoda s-a dovedit utilă atât în cazul durerii cronice, cât şi în cazul unor proceduri medicale dureroase.

În mod particular, terapia prin realitate virtuală a fost experimentată cu succes în cazul pacienţilor cu arsuri, pentru care atât exerciţiile fizice (necesare pentru recuperarea capacităţii de mişcare), cât şi schimbarea pansamentelor reprezintă o tortură, căci le provoacă dureri cumplite.
O echipă de oameni de ştiinţă de la Universitatea Washington a creat, în sprijinul acestor pacienţi, "SnowWorld", o lume virtuală destinată să le distragă atenţia de le procedura medicală dureroasă la care sunt supuşi. Scufundaţi în iluzia captivantă a unui peisaj tridimensional înzăpezit, cu bulgări de nea şi pinguini, pacienţii au constatat că intensitatea senzaţiilor de disconfort în timpul manevrelor terapeutice era mult redusă.

http://www.youtube.com/watch?v=jNIqyyypo...dded#at=14


O situaţie în care terapia virtuală şi-a dovedit marea utilitate este stresul post-traumatic, căruia îi sunt victime, printre alţii, numeroşi militari întorşi de pe front. Martori la întâmplări sângeroase, apăsaţi permanent de povara răspunderii faţă de misiune şi de camarazii lor, victime ei înşişi, uneori, ai unor răniri fizice, uneori invalidante, ei suferă, odată întorşi acasă, de pe urma unor răni sufleteşti care le spulberă, adesea, capacitatea de readaptare la viaţa obişnuită. Sănătatea mintală zdruncinată aduce după ea distrugerea vieţii normale de familie, a vieţii sociale, a celei profesionale, făcând uneori din foştii combatanţi adevărate epave umane.
Deşi soldaţii formează "grosul" cazurilor diagnosticate cu tulburare de stres post-traumatic, problema e frecvent întâlnită şi la alte care persoane care au fost victime sau martori ai unor întâmplări traumatizante, cu impact individual sau colectiv, de pildă la supravieţuitori ai unor dezastre naturale sau atentate. În SUA, cei care au scăpat din atacul terorist din 11 septembrie 2001, precum şi martori ai acestui eveniment cumplit, au suferit în proporţie ridicată de această tulburare.

Abordarea psihologică, prima resursă de tratament în aceste cazuri dificile, a început să beneficieze, recent, şi de ajutorul terapiei de expunere virtuală. Pacienţii sunt expuşi, în mod repetat, la aceste amintiri dureroase, puşi să retrăiască - în realitate virtuală -situaţiile traumatizante respective, iar reacţiile corespunzătoare sunt analizate şi mecanismele psihice - explicate.


http://www.youtube.com/watch?v=R6kl2BuhK...dded#at=19
Experimente realizate pe veteranii războiului din Vietnam au demonstrat o rată de succes promiţătoare: 45% dintre aceştia au constatat o îmbunătăţire a simptomelor stresului post-traumatic. În cazul soldaţilor care luptaseră în Irak şi Afganistan, proporţia a fost de 62%, după un număr mediu de 7 şedinţe de terapie virtuală. E interesant faptul că rata de succes e mai mare la soldaţii mai tineri, mai familiarizaţi cu tehnologiile virtuale şi de aceea, cred cercetătorii, mai receptivi la acest gen de terapie.

Atât în cazul fobiilor, cât şi al stresului post-traumatic, terapia prin realitate virtuală pare să funcţioneze cel mai bine nu singură, ci ca parte dintr-un arsenal terapeutic compus din diverse metode. Funcţionează bine în special în combinaţie cu terapia cognitiv-comportamentală - o metodă prin care pacienţii sunt antrenaţi să facă faţă unor situaţii dificile pentru ei, prin exersarea unor comportamente şi atitudini corespunzătoare.


Dependenţele

Diversele toxicomanii reprezintă un domeniu în care ajutorul VRT ar putea fi de mare folos, deşi încercările sunt abia la început. Un experiment de evaluare a impactului realităţii virtuale asupra celor dependenţi de alcool a fost realizat la Universitatea Houston, SUA, cu participarea a 40 de persoane dependente: acestea au fost expuse la simulări foarte elaborate ale unor situaţii de viaţă - participarea la o petrecere unde oamenii beau alcool, intrarea într-un bar sau într-un magazin unde se vindeau băuturi spirtoase - în care li se ofereau băuturi la alegere, simularea fiind înzestrată chiar şi cu mirosuri corespunzătoare, pentru o iluzie completă.

Rezultatele au arătat că reacţiile de răspuns ale persoanelor dependente erau similare cu cele din viaţa reală, ceea ce îi face pe cercetători să spere că, într-o bună zi, realitatea virtuală va putea fi folosită pentru a modela comportamentul alcoolicilor şi va ajuta, astfel, la obţinerea unui control mai bun al reacţiilor şi la vindecarea dependenţei.

http://www.youtube.com/watch?v=FWZAv8XPm...r_embedded


Bisturiul virtual
Trecând de la pacienţi la medici, realitatea virtuală îşi găseşte şi aici un rost - unul foarte important. Pornind de la succesul antrenamentelor virtuale în pregătirea piloţilor militari şi civili, oamenii de ştiinţă s-au întrebat dacă medicii nu ar putea beneficia şi ei de un asemenea tip de pregătire şi au iniţiat, în acest scop, cercetări edificatoare.
Până în momentul de faţă, specializarea care profită cel mai mult de pe urma realităţii virtuale este chirurgia. Mai multe universităţi şi spitale din lume au iniţiat programe de pregătire a viitorilor chirurgi cu ajutorul unor simulări foarte detaliate, iar rezultatele arată că merită investit în astfel de programe: îndemânarea chirurgilor se îmbunătăţeşte mult printr-o astfel de pregătire.


Pentru moment, rezultatele cele mai bune au fost obţinute în domeniul chirurgiei laparoscopice. Aceasta presupune "intrarea" în corpul pacientului nu prin tăieturi mari şi vizualizarea directă a organului de operat, ci prin incizii mici, prin care se introduc atât instrumentele chirurgicale, cât şi un endoscop (un dispozitiv cu o micro-cameră video), cu ajutorul căruia chirurgul vede ceea ce are de făcut. Principalul avantaj al acestui tip de intervenţie este acela că lasă plăgi operatorii mai mici, micşorând astfel riscul de infecţie şi timpul necesar vindecării.
Pentru ca un asemenea antrenament să-şi atingă scopul, sunt necesare programe şi aparatură foarte performante. Unele simulatoare (cum e cel prezentat în clipul de mai jos) oferă un fel de "jocuri", în care e necesară realizarea unor acţiuni menite să amelioreze manualitatea chirurgului, dar fără cadrul vizual tipic unei intervenţii chirurgicale - interiorul corpului uman.

http://www.youtube.com/watch?v=Ndo4LhoK8...r_embedded

Dar se poate şi mai realist decât atât: există firme de profil care proiectează şi construiesc simulatoare de mare fidelitate, ce rulează programe de "operaţii virtuale" astfel concepute, încât reproduc chiar senzaţiile chirurgului în timpul unei intervenţii reale, pentru ca acesta să îşi poată ajusta reacţiile.
Unul dintre cele mai avansate astfel de aparate, LSW 3.0, fabricat de compania suedeză Surgical Science, nu numai că înfăţişează, cu mare acurateţe, anatomia organelor şi a ţesuturilor, dar recrează şi senzaţia atingerii: chirurgul "simte" când atinge, cu instrumentul, ţesutul virtual. E şi un mod de a-l face pe medic să-şi dea seama când greşeşte, dar şi o metodă de a îmbunătăţi fineţea mişcărilor.

Şi, într-adevăr, un studiu publicat în 2002 de Universitatea Yale, SUA, arată că medicii chirurgi antrenaţi cu ajutorul unui simulator de operaţii laparoscopice au făcut, la prima lor intervenţie, o treabă mult mai bună decât colegii lor care nu beneficiaseră de antrenament virtual: au fost mai eficienţi şi au făcut mai puţine erori.

Un alt studiu, realizat în Danemarca, în cadrul a 7 secţii de obstetrică-ginecologie din spitale, a arătat şi el că medicii antrenaţi cu ajutorul unui simulator de operaţii laparoscopice au obţinut, la o evaluare comparativă, scoruri mult mai mari faţă de medicii dintr-un grup de control, care nu făcuseră astfel de pregătire: medicii antrenaţi virtual au obţinut un scor de 33 de puncte (echivalând cu o experienţă obţinută prin practicarea a 20-50 de intervenţii de acest tip), în vreme ce ceilaţi chirurgi au obţinut un scor mediu de 23 de puncte, corespunzând experienţei pe care ar fi dobândit-o în urma efectuării a doar 5 intervenţii asemănătoare.
http://www.youtube.com/watch?v=ayIVh2FtI...r_embedded


Concluzia: deşi un simulator nu poate niciodată reproduce INTEGRAL complexitatea situaţiilor ce pot fi întâlnite în cursul unei intervenţii chirurgicale reale, îl ajută imens de mult pe chirurg "să-şi facă mâna", cum se spune - să dobândească acea subtilă şi desăvârşită coordonare dintre ochi, creier şi mână, care poate face diferenţa între o operaţie reuşită şi una ratată.

Deja profesorii universitari şi medicii îndrumători din secţiile de chirurgie văd în simulatoarele de operaţii şi o unealtă didactică utilă, în viitor, pentru evaluarea şi departajarea studenţilor şi a rezidenţilor (nu există încă un cadru legal pentru aceasta, deoarece foarte puţine spitale îşi pot permite asemenea dotări extrem de costisitoare). Dar dincolo de aspectul didactic, stă ceva mult mai important: siguranţa şi confortul pacienţilor, şansele lor la viaţă şi sănătate, care depind enorm de priceperea chirurgului, atunci când situaţia impune o operaţie.



http://www.descopera.ro
Find all posts by this user
Quote this message in a reply
07-14-2011, 01:02 PM
Post: #27
RE: realitatea e o iluzie?
Si acum sa vedem cat de subtire poate fi lina dintre realitate si iluezie...
Se invart sau nu se invart?
[Image: se_invart_ori_nu_se_invart.jpg]

Cand armele sunt ilegale, numai delincventii au arme.
Find all posts by this user
Quote this message in a reply
07-14-2011, 01:15 PM
Post: #28
RE: realitatea e o iluzie?
04: Nu se invart .
Find all posts by this user
Quote this message in a reply
07-14-2011, 11:50 PM (This post was last modified: 07-14-2011 11:50 PM by bodo.)
Post: #29
RE: realitatea e o iluzie?
Ba da, daca te holbezi mult la ele, incepe invarteala. Si cred ca , daca ai si ceva la bord, te ametesc de-a dreptu'. 09 Bine , in cazu meu si literele din calculator vin spre mine, daca ma uita Leru cu ochii-n monitor, deci... 04

"Nu inceta niciodata sa zambesti, nici chiar atunci cand esti trist, pentru ca nu se stie cine se poate indragosti de zambetul tau. "Gabriel José García Márquez
Find all posts by this user
Quote this message in a reply
07-17-2011, 10:29 PM (This post was last modified: 07-17-2011 10:32 PM by Angela74.)
Post: #30
RE: realitatea e o iluzie?
http://www.certitudinea.ro/articole/de-l...-realitate

Ar putea fi incadrat in mai multe topicuri din forumul nostru, e un mix de idei, dar care satisface si cerinta fireasca de a sti ca ceva este analizat stiintific.
Personal ,imi place mult comparatia intre lumina si intuneric, in final spre min 18.

[Image: 2ik9p49.jpg]
Find all posts by this user
Quote this message in a reply
Post Reply 




User(s) browsing this thread: 1 Guest(s)

Contact Us | WWW.PREMONITII.RO | Return to Top | Return to Content | Lite (Archive) Mode | RSS Syndication