Post Reply 
 
Thread Rating:
  • 2 Votes - 5 Average
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Cum se tabaceste pielea
11-24-2009, 03:43 PM
Post: #1
Cum se tabaceste pielea
Mai jos sunt niste filmulete care arata cum se tabaceste pielea animalelor folosind creier.
Filmele sunt in limba engleza.
http://www.youtube.com/watch?v=2VkCsgKU85A
http://www.youtube.com/watch?v=d_C7Vwab3TY
Find all posts by this user
Add Thank You Quote this message in a reply
11-27-2009, 07:25 AM
Post: #2
RE: Cum se tabaceste pielea
aici o sa gasesti detalii despre tabacirea pielei http://www.preferatele.com/docs/diverse/...erel14.php
Find all posts by this user
Add Thank You Quote this message in a reply
12-03-2009, 08:46 PM
Post: #3
RE: Cum se tabaceste pielea
La link-ul de mai sus ( http://www.preferatele.com/docs/diverse/...erel14.php ) gasim urmatorul text
Quote:Taxidermia mamiferelor prezinta citeva particula ritati si caracteristici proprii:
1. Corpul mamiferelor este acoperit in general cu par scurt, motiv pentru care accidentele de relief
(proeminentele osoase, santurile intermusculare, de presiunile regionale, grupele musculare etc.) nu sint mascate ci dimpotriva sint foarte evidente, imprimind anumite aspecte tipice diverselor regiuni corporale.
2. Membrele sint bine detasate, cu unghiuri arti culare clare adeseori specifice, caracteristice, scheletul fiind invelit cu muschi pina in zona auto sau acro-po diala.
3. Craniul este masiv, orificiul bucal circumscris de buze, cavitatea bucala inzestrata cu dinti implantati
in alveole, urechea externa cu un pavilion in general bine dezvoltat si cu port caracteristic de la o specie la alta.
4. Coada are un schelet vizibil, bine dezvoltat, cuprinzind un mare numar de vertebre.
5. Dimensiunile corporale sint mult mai variate decit la pasari iar suprafata corporala, la unele specii, este foarte intinsa.

Toate acestea confera activitatii taxidermice anu mite particularitati, implicind o serie de operatii supli mentare desi procesul taxidermic cuprinde in ansamblu aceleasi etape principale.
RECONSTITUIREA
Ca si in taxidermia pasarilor, reconstituirea implica o serie de operatii pregatitoare, care impun citeva masuri preliminare.
Mamiferele supuse procesului taxidermic necesita
inainte de orice un examen sanitar, deoarece unele boli parazitare (scabie, tricofitie, paduchi etc.) sau contagioase (in special turbarea) sint periculoase pen tru om; nu este permisa inceperea nici unei operatii taxidermice inainte de examinarea medico-sanitara a animalului destinat naturalizarii.
SELECTAREA CADAVRELOR
Cind operatiile taxidermice urmeaza a fi facute pe cadavre de mamifere salbatice, examenul sanitar va fi si mai minutios.
1. Integritatea pielii si scheletului la cadavrul se lectat sint obligatorii pentru obtinerea unui exponat; repararea, in special a pielii, ridica serioase dificultati, cu atit mai mari cu cit animalul are parul mai scurt.
2. Prospetimea cadavrului este impusa nu numai de estetica viitorului exponat ci si de insasi reusita operatiilor taxidermice. Un cadavru prea vechi, la care parul de pe abdomen se smulge cu usurinta, nu permite o prelucrare reusita a pielii. De asemenea o piele rupta, cu portiuni lipsa, nu permite reconstituirea in conditii acceptabile.

3. in cazul in care animalele sint sacrificate pentru a fi supuse naturalizarii, sacrificarea trebuie sa se faca fara a le chinui. Metoda cea mai simpla de sacrificare consta in punctionarea bulbului, prin introducerea (la animalele mici) unui ac de seringa prin articulatia occipito-atloidiana. Acul va fi impins oblic dinapoi spre inainte si de sus in jos, pentru a patrunde prin gaura occipitala. Animalele mari vor fi sacrificate prin introducerea bisturiului, in acelasi mod (sau a unui cutit cu lama ingusta), urmarindu-se nu numai punc tia bulbului, ci si sectionarea maduvei spinarii la nivelul respectiv.
Pentru evitarea chinurilor si facilitarea operatiilor de sacrificare, animalul poate fi anesteziat in prealabil
(animalele mici si chiar mijlocii cu ajutorul eterului sau cloroformului).
Daca blana animalului este murdara de singe sau de pamint se va spala cu apa calda si sapun, apoi blana va fi uscata la curent de aer cald, folosind aparatul pentru uscat parul.
ETICHETAREA
Indiferent de provenienta animalului, taxidermistul va identifica si consemna intr-un caiet special: a) specia si sexul animalului; b) culoarea parului, a partilor lipsite de par, a ochilor unghiilor sau copitelor, aspectul coarnelor (daca este cazul) etc. c) dimensiunile animalelor mici, masurate cu su blerul sau cu compasul gradat, si ale celor mari si mijlocii cu metrul de croitorie notindu-se:
— lungimea corpului de la virful botului la baza cozii
(fig. 35);

— lungimea cozii de la baza ei la virf, fara smocul de peri ;
— lungimea labei posterioare, de la cal caneu la virful dege telor, exceptind un ghiile (fig. 36) ;
— perimetrul to racic (masuratoare cir culara) ;
— inaltimea la greaban, de la pamint la punctul cel mai
inalt, precum si de la stern la punctul cel mai inalt al greaba nului;
— inaltimea cru pei in raport cu por tul, cu orientarea ei;
— grosimea gitului
(masuratoare circu lara) ;
— perimetrul ab domenului ;
— lungimea mar ginii dorsale a capu lui, lungimea urechi lor (fig. 37). d) greutatea ani malului ;


Fig. 36. Masurarea diverselor regiuni: A. gitului; B. spinarii;
C. crupei; D. cozii; E. coapsei; F. tarso-metatarsului.
Fig. 37. Masurarea capului (A) si a urechilor (B).

e) nu se va omite notarea diverselor particularitati observate; f) etichetarea se va termina cu notarea datei, nu melui colectorului sau vinatorului, locul de provenienta etc.
CONSERVAREA
in cazul in care operatiile taxidermice nu pot fi
incepute in aceeasi zi (adesea recomandindu-se chiar pastrarea cadavrelor 24 ore dupa sacrificare), se va pro ceda dupa cum urmeaza:
— se mentine cadavrul in frigider, la o temperatura de maximum 4—5°C, invelit intr-o pinza curata sau
in hirtie de ziar;
— orificiile naturale — ca si in cazul conservarii pasarilor — vor fi astupate cu tampoane de vata, pen tru a se evita scurgerea de materii fecale, urina, conti nut gastric etc.
JUPUIREA
Conditionata de talia animalului, jupuirea mamife relor este ceva mai complicata decit cea a pasarilor.
JUPUIREA MAMIFERELOR DE TALIE MICA (SOARECI,
LILIECI ETC.) '
Operatia se poate face dupa 24 ore; dar si imediat dupa sacrificare. In acest scop cadavrul va fi asezat pe spate si se va efectua o jupuire rapida sau una siste matica.

JUPUIREA SISTEMATICA
Asemanatoare in linii mari cu cea a pasarilor, ju puirea sistematica presupune:
1. Asezarea animalului in decubit dorsal (cu abdo menul in sus).
2. Intinzind pielea de pe abdomen cu degetul mare si cu cel aratator de la mina stinga, cu bisturiul tinut in mina dreapta ca pe un stilou, se va face o incizie pe linia mediana, din regiunea pieptului pina inaintea orificiului anal (fig. 38). 3. Daca apar serozitati,zona de taiere se va presara, cu amidon (pe linga absorbirea serozitatilor amidonul evita si
. -lipirea parului de muschii dezgoliti).
4. Se va desprinde pielea de pe muschii abdominali si de pe partile laterale ale cor pului avansind pina la nivelul membrelor pelvine, procedind
in acelasi mod ca si la jupu irea pasarilor: se va impinge usor piciorul in bresa ventro mediana, desprinzind, pe ma sura ce apare in bresa, pielea din jurul articulatiei femuro tibio-patelare (genunchiului), nivel la care se va dezarticula.
5. in acelasi mod se va proceda si cu membrul opus, dupa care se va trece la ju puirea cozii, dezgolind-o cit
Fig. 38. Incizia ventro mediana la mamiferele de talie mica

mai mult posibil; apoi, patrunzind pe sub ea, la rada cina, se va trage pielea de pe coada asa cum procedam la descaltare prin intoarcerea pe dos a unui ciorap prea strimt. '
6. La nivelul anusului pielea nu va fi desprinsa ci, patrunzind pe sub canalul anal, se va aplica o legatura sub care se va taia intestinul (intre piele sizona dez golita).
7. Se va avansa apoi spre membrele toracale, des prinzind pielea cu atentie, mai ales la subtioara unde este foarte subtire iar pericolul de rupere foarte mare.
Prin dilacerare usoara se va patrunde pina sub membrul drept, descoperind articulatia humeroradio ulnara (a cotului), nivel la care se va dezarticula; apoi, prinzind oasele antebratului, se trag usor in bresa ventro-mediana, avansind pina in regiunea carpului (palmei) si intorcind pielea pe dos ca pe un ciorap.
8. Se va proceda in acelasi fel si cu membrul drept.
9. Se desprinde apoi pielea de pe git si cap pina la nivelul urechilor nivel la care se vor detasa de craniu
(cit mai aproape de acesta) patrunzind in profunzime, astfel ca pavilioanele urechilor sa ramina la piele.
10. Se va avansa pina la nivelul pleoapelor, care vor fi, de asemenea, desprinse de pe os cit mai adinc, pa trunzind pe linga bulbul ocular si sectionind conjunctiva pe linia de continuitate cu bulbul ocular, astfel incit sa nu se deterioreze genele.
11. Se va jupui apoi pielea de pe craniu pina la nivelul buzelor, care vor fi desprinse de pe os avansind cit mai mult in profunzime astfel incit sa nu se deterio reze ; apoi desprinderea lor se va face cit mai aproape de dinti.
12. O atentie deosebita se va acorda desprinderii pielii la nivelul virfului nasului, menajindu-se narile

prin sectionarea cartilajelor nazale astfel incit sa nu se modifice aspectul narinelor.
13. O data despartita pielea de restul trunchiului se va trece la curatarea muschilor de pe membre, inde partind orice urma de tesut moale dar pastrind articu latiile.
JUPUIREA RAPIDA
intrebuintata mai ales pentru animalele mici, ju puirea rapida se face cu ajutorul foarfecelor. In acest scop :
1. Se asaza animalul in decubit dorsal.
2. Se intinde pielea. Se face o butoniera inaintea orificiului anal; apoi patrunzind cu virful foarfecelor prin butoniera respectiva se taie pielea pe linia mediana, pina la nivelul sternului si al membrelor toracale (evi tindu-se sa se taie si muschiul). Daca apar serozitati se va presara zona taiata cu amidon.
3. Se desprinde pielea de pe muschii abdominali, avansind apoi pe partile laterale, dezlipind tesutul conjunctiv cu foarfecele, cu degetul sau cu minerul bisturiului.
4. Se inainteaza spre membrele pelvine, pina la radacina acestora, patrunzind cu degetul pe sub coapsa, dislocind pielea cu atentie, fara a forta, pina se ajunge la articulatia femuro-tibio-patelara.
5. Membrul flexat se impinge usor in sus prin bresa.
6. Se dezarticuleaza, sectionindu-se ligamentele arti culatiei genunchiului, femurul (coapsa) raminind la trunchi iar gamba la piele.
7. Se procedeaza in acelasi mod si cu membrul opus, dupa care se desprinde pielea pina in regiunea gluteana (a crupei).

8. Se desprinde pielea de pe o portiune cit mai
intinsa de pe spatele animalului pina la baza cozii care va fi apoi jupuita cu atentie deosebita.
9. Dupa jupuirea cozii se avanseaza spre zona axilara (a subtiorii), desprinzind pielea de pe laturile toracelui, patrunzind cu mare atentie pina la radacina membrului toracal drept. Se ajunge la articulatia cotului, pe sub care se patrunde, nivel la care se va dezarticula: humerusul ramine la trunchi, iar oasele antebratului la piele.
10. Se desprinde pielea de pe cap conform tehnicii de jupuire sistematica, avind grija ca aceasta sa nu se taie sau sa se rupa la nivelul bazei urechilor. Cartilajul concal se sectioneaza cit mai aproape de os. Cu aceeasi atentie se procedeaza la desprinderea pleoapelor, a buzelor si a cartilajelor nazale.
JUPUIREA MAMIFERELOR
DE TALIE MIJLOCIE-MICA
Jupuirea cobailor, popindailor, dihorilor, iepurilor, pisicilor, viezurilor etc., solicita o atentie mai mare decit cea a animalelor de talie mica (fig. 39). in acest scop:
1. Se asaza cadavrul in decubit dorsal si, intinzind bine pielea, se practica o incizie pe linia mediana a peretelui abdominal ventral, de la nivelul pieptului pina aproape de virful cozii, ocolind orificiul anal pe partea dreapta.
2. Se prinde cu pensa buza din stinga a pielii, care se desprinde cu atentie de abdomen, avansind pina la radacina membrului pelvin drept. Se desprinde pielea de pe crupa, patrunzind pe sub membru si dezgolind regiunea coapsei. Pe masura ce se desprinde pielea,

cu ajutorul unui tampon de vata usor umezit se va pre sara amidon, rumegus sau faina de porumb peste muschii denudati.
3. Se detaseaza gamba, flexindu-se piciorul pentru a se pune in evidenta in incizie articulatia femuro-tibio-pate lara (genunchiul); apoi, sectio nind ligamentele si tendoa nele se va dezarticula, femurul raminind la trunchi, iar gamba la piele.
4. Se va trage gamba usor prin bresa medio-ventrala si se va dezlipi pielea de pe muschii gambei, intorcind usor man sonul de piele pe dos, tragindu-1
Fig. 39. Incizia ventro mediana la mamiferele de ca pe un ciorap, pina se a talie mijlocie junge in regiunea tarsiana.
5. Pastrind mansonul de piele al membrului drept
intors pe dos, se va proceda in acelasi mod si cu mem brul posterior sting, patrunzind pe sub piele, desprin zind-o de pe abdomen si descoperind articulatia genun chiului care va fi sectionata in acelasi mod ca si la picio rul drept.
6. Se desprinde apoi pielea de pe torace, avansind pina la radacina membrului toracal drept, patrunzind pina la articulatia scapulo-humerala, dezarticulindu-se humerusul de spata; aceasta se lasa la trunchi, in timp ce humerusul si oasele antebratului ramin la piele.

7. Se impinge, apoi, hu merusul in sus, tragind de el pe masura ce apare in bresa de incizie, dezlipind pielea de pe muschii bra tului si antebratului; apoi pielea se intoarce pe dos ca un ciorap pina se ajunge in regiunea carpiana, lipsita de muschi. Se procedeaza
in acelasi mod si cu mem brul opus (fig. 40).
8. Se jupoaie in conti nuare pielea de pe spinare.
Aceasta se intoarce pe dos, operatie dupa care se des prinde de pe git, prin in toarcere pe dos, avansind astfel pina in regiunea cefei.
9. Cind dimensiunile
Fig. 40. Denudarea partiala a capului permit avansarea, se trece la jupuirea lui tra gind usor de git si trunchi pe masura ce se desprinde trunchiului, cu impingerea in bresa ventromediana a mem brelor si marcarea zonelor de sectionare. pielea. Daca mansonul de piele de la git nu permite avansarea, se recurge la incizii suplimentare, practicate
in functie de situatie, in zonele in care cusatura ulte rioara poate fi mascata.
10. Indiferent de modalitatea de avansare, pielea de pe craniu in regiunile occipitala, parietala si frontala se va desprinde cu mare grija, sectionind aderentele rezistente cu bisturiul orientat cu taisul spre os.

11. Incepind de la nivelul bazei urechii nu se de sprinde pielea de pe cartilajul concal, ci se detaseaza urechea externa de pe os, cu cartilaj cu tot, sectionin du-se cartilajul inelar de la baza urechii. Cartilajul concal se pastreaza acoperit de piele, jupuirea lui —
in functie de necesitati — desavirsindu-se ulterior.
12. Pielea de la nivelul pleoapelor se va desprinde cu deosebita atentie, data fiind aderenta ei deosebita
in aceasta zona. Pentru a nu deteriora pleoapele, pielea se va desprinde cit mai aproape de os, patrunzind pe linga bulbul ocular si sectionind conjunctiva (fig. 41).
13. Se jupoaie regiunea suborbitara, apoi cea naza la, cea a obrajilor si a jgheabului intermandibular, pina aproape de buze.
H. Buzele nu se jupoaie de piele, ci se des prind cit mai aproape de gingie. Curatarea orbicula rului buzelor si a restului de muschi se face ulterior.
15. Nici pielea din jurul narinelor nu se va jupui ci, la nivelul virfului nasului si botului se vor sectiona cartilajele nazale impreuna cu extremitatea septului nazal, care ramin la piele, tesuturile moi urmind a fi
indepartate ulterior.
Fig. 41. Modul de jupuire in regiunea urechilor si a pleoapelor

16. O atentie deosebita se va acorda jupuirii pielii de pe coada. Jupuirea se face cu coada nedetasata sau detasata, sectionind-o la baza si jupuind-o ulterior:
— daca se jupoaie dupa denudarea membrelor poste rioare se va avea grija sa nu se rupa la intoarcerea pe dos;
— dupa jupuirea membrelor posterioare coada va fi dezarticulata si jupuita dupa ce s-a desprins pielea de pe trunchi, git si cap (in acest caz pielea ramasa cu coada nejupuita se va aseza pe o suprafata curata, evitindu-se murdarirea blanii; apoi, prinzind coada de la baza se va dilacera tesutul conjunctiv cu degetul mare, desprinzind-o de pe muschii cozii, avansind pina la virful ei si scotind vertebrele ramase articulate intre ele). Daca totusi in timpul acestei operatii coada s-a rupt, o parte din vertebre raminind nescoase, se va face o taietura in lungul partii ventrale a cozii prin care se vor scoate vertebrele ramase. Daca nu se vor scoate toate vertebrele, parul de pe coada va cadea, fie la
inmuierea pielii, fie dupa prelucrarea completa a expo natului, fapt ce va da exponatului un aspect foarte inestetic.
La animalele cu coada stufoasa (vulpe, lup) cel mai practic este sa se faca de la inceput o incizie longitudi nala pe partea ventrala a cozii, pentru a putea scoate toate vertebrele si, mai ales, pentru a face sa patrunda solutia conservanta, astfel incit sa nu ramina nici o portiune netratata cu aceasta solutie.
17. La animalele cu urechi mari (fig. 42) se reco manda, de asemenea, ca dupa jupuirea completa si desprinderea pielii de restul trunchiului, sa se indepar teze cartilajele concale ramase in pavilioanele urechilor.
in caz contrar, dupa prelucrare, urechile isi vor modifi ca aspectul, zbircindu-se si imprimind exponatului un aspect jalnic. Dupa un timp parul de pe urechi incepe

Fig. 42. Denudarea trunchiului si intoarcerea pielii pe dos sa cada. Cartilajul indepartat va fi inlocuit cu o tabla de alama. Pentru aceasta jupuirea pielii de pe urechi trebuie facuta cu mare grija, crestind tegumentul intern la baza urechii, pe unde se va scoate cartilajul, intor cind pielea urechii pe dos pe masura ce se desprinde de pe cartilaj prin tractiune si presare cu un tampon de vata (tractiunea trebuie sa fie usoara pentru nu a rupe pielea, operatie ce solicita multa atentie si oarecare experienta).
JUPUIREA MAMIFERELOR SALBATICE
DE TALIE MIJLOCIE-MARE
Jupuirea mamiferelor de talia vulpii, bursucului, ciinelui, lupului etc. prezinta citeva caracteristici pro prii. Astfel:

1. Dupa practicarea unei incizii pe linia mediana a abdomenului, incepind de sub barbie si pina pe fata ventrala a cozii, ocolindu-se orificiul anal pe partea dreapta, ,se va face o a doua incizie, cruciala, pe fata mediala a membrelor anterioare si o a treia incizie, de asemenea cruciala, pe fata mediala a membrelor posterioare.
2. Se desprinde apoi pielea incepind din regiunea gitului, avansindu-se spre inapoi pentru a desprinde pielea de pe muschii membrelor toracale, pina in regiu nea degetelor. Unghiile ramin la piele, restul scheletului
Urmind a fi prelucrat separat.
3. Dupa jupuirea trunchiului si a membrelor se va desprinde pielea de pe craniu avansind pina la baza urechilor. Cartilajele concale se desprind de pe os cit mai aproape de baza lor. Cartilajul urechii externe se scoate separat: a) prin desprinderea pielii incepind de la baza, dezlipind-o cu atentie si intorcind pielea urechii pe dos pe masura ce se desprinde de pe cartilaj, operatie ce trebuie facuta fara tractiuni brutale care creeaza pericol de rupere; b) printr-o incizie partiala pe fata dorsala a urechii
— metoda mai rar folosita, din cauza dificultatilor de coasere ulterioara fara deformarea urechii; c) printr-o incizie pe fata mediala in interiorul bazei urechii, creindu-se o bresa prin care se va scoate carti lajul.
in toate cazurile se va acorda o atentie deosebita desprinderii tegumentului de pe fata interna a conchei auriculare, unde pielea fiind extrem de fina pericolul de ruptura sau desirare este foarte mare.
3. Se desprinde apoi pielea de pe craniu pina la nivelul pleoapelor, dezinserarea acestora de pe os facindu-se cu atentie pentru a nu deteriora cilii palpe

brali. In acest scop se va patrunde cu grija pe linga os sectionindu-se conjunctiva pe fata interna a pleoapei.
5. Pielea de la nivelul narinelor va fi desprinsa la
inceput impreuna cu cartilajele virfului nasului. Aces tea vor fi indepartate ulterior numai atit cit va fi nece sar pentru a trata pielea cu solutie conservanta.
6. Pielea buzelor nu se va jupui. Acestea vor fi dezinserate de pe os prin incizie la nivelul santului gingivo-labial (pe fata interna a buzelor la continuitatea cu gingia).
7. Pielea de pe coada se va desprinde pina la virf si se vor indeparta toate vertebrele. In caz contrar
- pielea nu se va putea impregna cu substanta conser vanta iar parul va cadea.
JUPUIREA MAMIFERELOR DE TALIE MARE
Jupuirea caprioarelor, cerbilor, caprelor, oilor, mistre tilor etc. se face tot prin incizii cruciale, dupa asezarea animalului in decubit dorsal (fig. 43). Astfel:
1. Se face o incizie longitudinala medio-ventrala completata cu doua incizii cruciale perpendiculare pe prima:
— o incizie pe partea mediala a fiecarui membru anterior;
— o a doua pe partea mediala a membrelor posteri oare.
Incizia medio-ventrala pleaca de la barbie si ajunge pina la virful cozii, ocolindu-se orificiul anal precum si vulva la femele.
Inciziile cruciale tin de la cea medio-ventrala pina la nivelul unghiilor (coroanei, la animalele cu ongloane).
2. Se desprinde intii pielea de pe coada pina la nive lul ultimei vertebre.

Fig. 43. Inciziile cruciale pentru jupuirea mamiferelor de talie mare

3. Se prinde cu mina lamboul unghiului caudal drept, din regiunea subpubiana si se degajeaza pielea din regiunea perineala, avansind pina la nivelul des chiderii anale.
4. La nivelul anusului se va patrunde pe sub piele pi na la canalul anal care va fi legat si apoi sectionat evi tindu-se murdarirea blanii cu fecale. In cazul femelelor se va proceda in acelasi mod si la nivelul vestibulului vaginal, patrunzind pe sub piele la nivelul vulvei, aplicind o legatura, apoi sectionind canalul uro-genital, evitindu-se murdarirea pielii cu urina.
5. Se desprinde pielea de pe coapsa si gamba pina
in regiunea acropodiala, pastrind atasate unghiile sau ongloanele (in cazuri exceptionale acestea pot fi mace rate si eliberate de scheletul din interior).
6. Se procedeaza identic si cu membrul opus, dupa care se avanseaza desprinzind pielea de pe peretele toracic (pe partea dreapta) regiunea axilara si posteri oara a antebratului jupuind-o pina la nivelul coroanei
(la animalele cu ongloane) sau a unghiei, dezarticulind falanga a treia care ramine la piele impreuna cu onglonul sau cu unghia (se pot scoate oasele, ca si la membrele posterioare prin macerare); apoi, aplecind usor cada vrul in decubit lateral, se va desprinde pielea pina pe linia spinarii si cea de pe git, continuind pe partea opusa ajungindu-se pina la regiunea cefii.
7. Pielea de pe cap se desprinde incepind cu fata ventrala de la nivelul jgheabului intermandibular de unde se avanseaza pe partile laterale ale obrajilor.
8. Pentru desprinderea pielii din regiunile temporala, frontala si suborbitara etc., animalul se asaza pe o parte. Urechile se desprind la inceput impreuna cu cartilajele lor prin dezinserare cit mai aproape de os.
Cartilajul concal se scoate ulterior dupa tehnica de scrisa.

9. Pleoapele si buzele vor fi dezinserate de pe os cu atentie ca in cazul precedent.
NOTA: Jupuirea capului la animalele cu coarne (fig. 44) necesita incizii deosebite si anume:
— se practica o incizie transversala inapoia coarnelor;
— se face o a doua incizie
in plan sagital in lungul gi tului pornind din spatele coar nelor. Rezulta o bresa in „T" prin care se va scoate craniul dezarticulindu-1. Portiunea cornoasa se va desprinde prin
Fig. 44. Inciziile suplimentare in jupuirea capului la mamifere macerare iar craniul (daca va cornute fi folosit in reconstituire) va fi macerat separat, o data cu restul oaselor.
10. Se va avea grija sa nu se deterioreze narinele — pielea la nivelul lor nu se jupoaie ci se dezinsera de pe os, iar cartilajele nazale se sectioneaza impreuna cu o portiune din septul nazal.
Daca la confectionarea manechinului se utilizeaza craniul natural, sint necesare masuri speciale. Craniul va fi dezarticulat, curatat de muschi si de toate forma tiunile moi (limba, laringo-faringe, arcul de suspensie hioidian etc.). La inceput indepartarea se face in mare, apoi cu ajutorul bisturiului se vor curata bine toate resturile. Se va dezarticula mandibula si se va scoate creierul prin gaura occipitala. Craniul astfel curatat va putea fi definitivat dupa cum urmeaza:
— prin scufundare in apa clocotita 2—5 minute, dupa care va fi din nou curatat — operatie ce se repeta pina la indepartarea oricarei ramasite de parti moi;

— prin macerare, punindu-i intr-un vas emailat (de lemn sau tabla galvanizata) plin cu apa la temperatura de 20°C, unde craniul se tine pina la putrezirea tutu ror ramasitelor moi (se poate adauga apa calduta si lapte de var, grabind astfel macerarea).
— prin fierberea craniului in apa, la care s-a adau gat lapte de var in proportie de 20%, citeva minute, timp in care partile moi incep sa se desprinda de pe os.
Indiferent de metoda folosita, cind partile moi incep sa se desprinda, craniul se tine la jet de apa si cu aju torul unei perii aspre se freaca indepartind portiunile macerate, eventual si cu virful bisturiului. Macerarea sau fierberea trebuie astfel realizate incit sa nu ramina dupa spalare nici un rest de muschi sau alte parti moi.
CURATAREA PIELII
Daca dupa jupuire pe piele a mai ramas un strat de grasime acesta se va indeparta, altfel pielea nu va putea fi prelucrata pentru conservare.
1. Grasimea se va curata cu ajutorul foarfecelor curbe, apoi se va razui cu cutitul.
2. Pielea animalelor mici va fi presarata dupa cura tare, cu amidon, care va absorbi resturile de grasime.
3. Daca pielea nu se prelucreaza imediat, dupa cura tarea grasimii va trebui intoarsa cu parul in interior si presarata cu un amestec de sare si alaun dupa for mula:
— clorura de sodiu l 000 g
— sulfat dublu de aluminiu si potasiu ......400 g
Se freaca bine pe partea jupuita, se intoarce cu parul in afara, se face sul si se leaga cu sfoara, tinind-o

astfel trei zile. in ziua a patra se desface sulul, se scu tura bine de sare si alaun si se atirna intr-un loc intu necos si uscat. Pieile de animale mici care nu se prelu creaza imediat, trebuie tinute la sare 2—3 zile, sara murindu-le zilnic. In acest scop se freaca bine cu sare zonele cu indoituri, cu buzunare etc. altfel mai tirziu parul se va smulge si pielea se va deteriora.
4. Pieile uscate pastrate nelucrate mai mult timp, trebuie reconditionate pentru prelucrare.
RECONDITIONAREA PIEILOR
Dupa tratarea cu sare si alaun, pieile conservate vor fi cufundate 10—12 minute in urmatoarea solutie:
Apa l 000 cm3 sare de bucatarie 50 g
1. Se lasa in solutie pina se inmoaie bine, apoi se scot si se scurg.
2. Dupa ce pielea s-a scurs bine, fara a fi lasata sa se usuce, se seruieste.
SERUIREA SAU CIRNOSIREA PIEILOR
Seruirea sau cirnosirea pieilor consta din cura tarea buna a partii fara par pentru: a) conservarea pe o durata cit mai lunga; b) pastrarea elasticitatii; c) asigurarea rezistentei in operatiie ulterioare.
Seruirea se executa fie pe o coasa fixa sau mane vrata cu mina, fie cu ajutorul unui cutit. l. In seruirea pe coasa fixa coasa este fixata intr-o capra speciala de lemn. Pielea este trasa cu atentie pe taisul coasei manevrind-o paralel cu coasa astfel
incit sa rada tot tesutul conjunctiv subcutanat.

2. In seruirea cu coasa manevrata manual, pielea este intinsa cu partea acoperita de par pe o scindura neteda sau cu suprafata usor convexa. Scindura este sprijinita cu un capat pe pamint si cu celalalt pe o capra sau pe un scaun la inaltimea coapselor opera torului, care, stind cu fata spre capra sau scaun va manevra coasa cu taisul orientat spre capatul scin durii sprijinit pe pamint, tinind-o paralel cu suprafata de curatat. Manevrind coasa inainte si inapoi vom
indeparta tot tesutul conjunctiv si o parte din derm, pielea devenind elastica si destul de subtire ca sa fie maleabila.
3. Seruirea cu cutitul se practica tot pe scindura, solicitind un efort proportional cu marimea pielii de prelucrat.
Dupa seruire pielea se introduce timp de 10 ore in solutie de piclaj. Pieile care n-au fost seruite imediat dupa jupuire, se presara cu sare fina de bucatarie, apoi se intorc cu parul inafara si se tin astfel 24—48 ore; apoi pieile groase si vechi se fatuiesc.
4. Fatuirea este o noua operatie de seruire care urmareste indepartarea tesutului hipodermic inmuiat
intre timp. Operatia se face dupa aceleasi reguli ca si prima seruire, dupa care pielea se introduce in solutia de piclaj.
PICLAJUL
Piclajul consta in scufundarea pielii timp de 10 ore
intr-o baie pregatita dupa formula urmatoare:
— Apa l 000 cm3
Clorura de sodiu
75 g
Acid sulfuric
10—15 cm3

ATENTIE: intii se dizolva sarea de bucatarie
in apa, apoi se adauga acidul sulfuric (nu invers).
1. Pielea se lasa in solutie 8—10 ore (solutia trebuie s-o acopere in intregime).
2. Se scoate apoi pielea si se atirna la aer timp de
2 ore pentru a se scurge.
3. Dupa ce s-a scurs bine, fara sa se usuce, se unge cu" un amestec oleoamoniacal preparat dupa formula:
— Apa l 000 cm3
Untura de peste
50 cm3
Acid oleic
30 cm3
Amoniac solutie 25 % .• 25 cm3
Amestecul se face intr-un vas de pamint ars, por telan sau de sticla.
Se amesteca separat Untura de peste cu acidul oleic.
In alt vas se amesteca amoniacul cu apa. Dupa omoge nizarea continutului din fiecare vas, continutul primului se varsa in cel de al doilea.
4. Pielea, bine unsa, se indoaie apoi pe fata lipsita de par, mentinind-o astfel timp de 5 ore.
5. Apoi se intinde la uscat intr-o incapere incalzita la 20°— 22°C, lipsita de praf si umiditate (in nici un caz nu se va tine linga foc).
6. Din cind in cind va fi luata si intinsa.
7. Daca pielea este insuficienta de maleabila, se repeta seruirea pina devine moale si maleabila inainte de a fi complet uscata.
PREPARAREA PIELII PENTRU PRELUCRARE Pieile utilizate in taxidermic pentru imbracarea manechinelor si naturalizarea animalelor trebuie lucrate de asa maniera incit sa se pastreze timp indelungat, fara sa modifice exponatul.

Pentru a putea fi bine prelucrate, pieile necesita o preparare prealabila. Dupa prelucrare pielea trebuie sa fie nu numai rezistenta, ci si suficient de elastica (ume zita, sa poata fi intinsa pe manechin fara a forma cute).
Prepararea pieilor de mamifere mici necesita pe linga curatirea lor si un control riguros pentru a observa si indeparta eventualele parti moi, ramase la piele, tesutul conjunctiv scapat la jupuire, eventual chiar o parte din derm. Astfel, daca seruirea se practica mai ales la pieile de mamifere de talie mare, ea nu trebuie exclusa din procedeul de lucru ori de cite ori grosimea pielii ar impiedica executarea in bune conditii taxi dermice a mamiferelor.
PREPARAREA PIELII DE MAMIFERE MICI
Asemanatoare, in linii mari, cu cea practicata la curatarea pielii de pasare, prepararea consta din inde partarea oricarei urme de grasime, in evitarea rami nerii unor portiuni din muschiul pielos. La prepararea extremitatilor membrelor, se vor indeparta insertiile tendinoase si musculare, diversele bride sau anexe mus culare. Se curata cu atentie coada, pentru a nu ramine
in mansonul de piele nici o vertebra; la cap se va acorda o atentie deosebita modului in care se indeparteaza orbicularul buzelor, fara a le deteriora si schimba as pectul.
PREPARAREA PIELII DE MAMIFERE MIJLOCII
Asa cum s-a precizat in capitolul precedent, pielea provenita de la mamifere mijlocii sau de la mamifere salbatice, cu pielea groasa, va fi supusa neconditionat u nui proces de preparare complex, de seruire sau cirnosire,

1. Pielea proaspata se intoarce pe dos si se razuieste bine cu un cutit ascutit, indepartindu-se grasimea, res turile de pielos si surplusul de colagen hipodermic.
2. Se indeparteaza apoi muschii de pe oasele mem brelor astfel incit cele ramase atasate la piele sa fie curate, fara nici o urma de insertie musculara sau ten dinoasa, pastrind in schimb ligamentele intacte.
3. Pe craniul detasat de coloana se va aplica o cura tare riguroasa si un control minutios, astfel incit sa nu ramina nici o urma de muschi, creier etc. O atentie deosebita se va acorda controlului orbitelor si cavita tii bucale. Craniul curatat, se tine 3 — 5 minute in apa clocotita, reluindu-se operatia pina la inlaturarea tutu ror ramasitelor de parti moi. in cazuri extreme, cra niul se poate pune la macerat sau la fiert. Craniile de dihor, iepure, vulpe, lup, dupa curatare se tin 24—40 ore intr-o solutie de soda caustica 10%, dupa care se vor pune la un curent continuu de apa; eventual pen tru indepartarea portiunilor aderente se poate folosi o perie aspra.
PREPARAREA PIEILOR DE MAMIFERE DE TALIE MARE
Pieile provenite de la mamiferele de talie mare, daca sint luate in lucru imediat dupa jupuire, se supun unei operatii de cirnosire (seruire) riguroasa, urmarindu-se
indepartarea intregului tesut hipodermic, odata cu grasimea aderenta la piele.
De retinut ca seruirea va fi cu atit mai temeinica cu cit pielea este mai groasa, la nevoie repetindu-se pina cind pielea devine maleabila si, umezita, poate fi mulata cu usurinta. Se va acorda o deosebita atentie modului de preparare, de aceasta operatie depinzind in buna masura maleabilitatea si durabilitatea ei dupa prelu crare.

PRELUCRAREA PIEILOR
In prelucrarea pieilor se utilizeaza, in principal, doua procedee: procedeul chimic sau piclajul si argasirea cu tarite.
in procedeul de argasire chimica se folosesc diverse formule, majoritatea bazate pe utilizarea unor ames tecuri de substante conservante simple sau complexe.
in tabacirea cu tarite se foloseste faina de ovaz necernuta si, eventual, taritele de griu.
PRELUCRAREA PIEILOR DE MAMIFERE MICI
Pielea de mamifer mic se prelucreaza relativ usor,
in majoritatea cazurilor folosindu-se procedeul chi mic:
1. Dupa curatire si preparare, pielea se presara bine cu urmatorul amestec:
— Clorura de sodiu
50 parti
Sulfat dublu de aluminiu si potasiu (alaun) 50 parti sau
— Clorura de sodiu l 000 g
Alaun
400 g
2. Se intoarce apoi pielea cu blana in afara, impatu rind-o si lasind-o astfel 24 ore (daca pielea este subtire) sau 48 de ore (daca pielea este mai groasa).
3. Dupa 24 de ore se scutura praful neabsorbit, se pensuleaza bine pielea (pe partea lipsita de par) si oasele dezgolite de muschi, cu o solutie obtinuta dupa formula:
— Arseniat de sodiu
25 g
Apa
100 cm3 sau
— Arseniat de potasiu
20 g
Apa
100 cm3

sau
— Bicromat de potasiu
10 g
Acid cromic
3 g
Apa
100 cm3
O metoda de „tabacire rapida", insa cu rezultate relative, consta in mentinerea pielii (de dihor, veve rita, sobolan, soarece) intr-o baie (vas smaltuit) in care s-a pus o solutie preparata dupa formula:
— Acid fenic
10 g
Alcool etilic de 90°
10 cm3
Clorura de sodiu
62,5 g
Alaun de potasiu
62,5 g
Apa l 000 cm3
Pielea acoperita complet de solutie, va fi tinuta ast fel timp de 12 ore.
Pentru pregatirea solutiei se va proceda astfel: in vasul emailat se pune apa masurata (daca este nevoie, pielea fiind mare, cantitatile se vor dubla), apoi se adauga sarea de bucatarie si alaunul amestecindu-se bine pina se dizolva ambele substante, dupa care se va turna alcoolul si, la urma, acidul fenic, amestecindu-se bine pentru o buna omogenizare.
Pielea se intoarce cu blana in interior astfel incit solutia sa ajunga in contact cu toate portiunile ju puite.
PRELUCRAREA PIEILOR DE MAMIFERE MIJLOCII
Pielea de dihor, pisica, iepure, ciine etc., poate fi tratata cu substante chimice; adesea insa se recurge la tabacirea (argasirea) cu tarite.
Piclajul (prelucrarea cu substante chimice). Tra tarea pielii cu substante chimice se recomanda mai ales

in naturalizarea mamiferelor salbatice de talie mij locie :
1. Pielea se pune intr-un vas smaltuit, cantitatea de solutie acoperind-o complet. Solutia se prepara dupa formula:
— Clorura de sodiu
50g
Alaun de potasiu
50 g
Apa l 000 crn3
Daca este nevoie se vor dubla cantitatile.
2. Dupa 3 zile, pielea se scoate din solutie si se supune unui nou proces de seruire, razuindu-se cu un cutit tot colagenul hipodermic, indepartind tesutul con junctiv si restul de pielos scapat in timpul prepararii, urmarindu-se o cit mai buna egalizare a suprafetei denudate.
3. Se reintroduce pielea in solutie, tinindu-se alte
3 zile dupa care se razuie, urmarindu-se de data asta ca pielea sa devina maleabila si uniforma.
4. Se introduce pielea pentru a treia oara in aceeasi solutie sau, daca se considera necesar, intr-o solutie proaspata, in care se lasa inca 2—3 zile.
5. Se scoate din baie si se spala sub un jet de apa pina cind de pe blana si de pe fata fara par se indepar teaza orice urma de solutie (in caz contrar pe par se vor forma cristale, greu de indepartat printr-o noua spalare), apoi se stoarce.
6. Se intoarce pielea cu blana spre interior, iar suprafata razuita de colagen se va unge bine cu o solu tie preparata dupa formula:
— Arseniat de sodiu
25 g
Apa
100 cm3
7. Se vor pensula cu aceeasi solutie toate portiu nile de os, cartilajele si ligamentele care au ramas la piele, repetindu-se operatia (daca este nevoie) de 2—3 ori.

Prelucrarea pielicelelor cu par bogat poate fi facuta si in modul urmator: a) Pielea, de curind jupuita, se pune dupa cura tare intr-o solutie de sare de bucatarie:
— Clorura de sodiu
50 g
Apa l 000cms
In aceasta solutie, pieile subtiri se lasa 30 de minute iar cele groase 2—3 ore. b) Cu un cutit de masa se face cirnosirea cu aten tie, indepartindu-se orice urma de grasime sau colagen de pe fata jupuita. c) Se reintroduce pielea intr-o solutie preparata dupa urmatoarea formula:
— Alaun de potasiu
25 g
Clorura de sodiu
25 g
Apa
500 cm3
Alaunul si sarea, bine pisate, se pun in apa agitin du-se pina la solvarea completa a substantelor. d) Pielea se tine in solutia de argasire in functie de marimea si grosimea ei:
— pielea de sobolan — 24 de ore;
— pielea de cirtita — 24—30 ore;
— pielea de iepure — 2—3 zile;
— pielea de pisica — 3 zile;
— pielea de dihor — 2—3 zile;
— pielea de ciine — 4—5 zile;
— pielea de vulpe — 3 — 5 zile. e) Daca pielea se tine mai mult de 24 ore in solutie, atunci la fiecare 12 ore se va verifica, cercetindu-se perii si observindu-se daca nu cedeaza la tractiune usoara sau daca nu cad. f) Dupa intervalul prescris pielea se scoate din solu tie si se spala bine sub jet de apa, se stoarce si se atirna pe sfoara cu blana inauntru. Uscarea se face la umbra

sub supraveghere in momentul in care pielea s-a svin tat se ia de pe sfoara, se framinta in mina si se intinde repetat in toate directiile pentru a nu ramine sbir cita. g) Se verifica uniformitatea fetei fara blana si, daca este cazul, se curata in continuare pina la uni formizare, dupa care, partea fara par, se freaca bine cu tarite sau rumegus pina se usuca. Pieile de animale mici pot fi frecate in acest scop cu praf de creta.
„Metoda clorurofenicata" este folosita in special pentru tratarea pieilor de animale salbatice: a) Pielea preparata prin curatire (seruire) atenta este pusa intr-o baie smaltuita continind o solutie preparata dupa formula:
• -Apa
100 parti
Sare de bucatarie
6,25 parti
Alaun
6,25 parti
Alcool de 90° o parte
Acid fenic o parte
Substantele se pun in vas in ordinea de mai sus, omogenizindu-se dupa adaugarea fiecareia. Se prega teste o cantitate suficienta sa acopere complet pielea care va fi tinuta in baie 1-3 zile in functie de grosi mea ei. b) Mentinerea in baie se face sub control la 12 ore, pentru a nu pierde parul. c) Pielea se va clati apoi cu apa curata, se va stoarce si se va atirna pe sfoara, cu blana inauntru, lasind-o sa se zvinte bine la umbra, ferita de surse de caldura
(nu va fi pusa linga soba!) . d) Pielea inca umeda se va framinta in mina, se va intinde in diverse parti, apoi se va freca bine cu rume gus cernut pe partea fara par pina se usuca. Se tine la loc uscat ferit de soare.

„Argasirea pieilor grase" necesita masuri deose bite : a) Dupa cirnosirea atenta, pieile grase se vor spala de mai multe ori in solutie de sare de bucatarie 5%. b) Apoi timp de 2 ore se vor tine intr-o solutie pre parata dupa formula:
Apa l 000 cm3
Acid oleic
5 g
Soda calcinata
3 g
Amoniac solutie 25 %
3 cm3
La fiecare jumatate de ora pielea va fi intoarsa pe toate partile; dupa 2 ore se scoate si se spala in mai multe ape, dupa care se va pune in solutia urmatoare:
Apa
2 000 cm3
Clorura de sodiu
150 g
Acid sulfuric
25 cm3
Pielea se tine in aceasta solutie 8—10 ore, dupa care se scoate si se atirna pe sfoara timp de 2 ore pina se scurge bine. c) Dupa ce s-a svintat bine, dupa cea 2 ore, se unge cu un amestec preparat dupa urmatoarea formula:
Apa l 000 cm3
Untura de peste
50 g
Acid oleic
25 cm3
Amoniac solutie 25 %
25 cm3

Acest amestec nu se prepara in vas de metal ci obligatoriu in vas de portelan sau de sticla. Se amesteca untura de peste cu acidul oleic intr-un vas, iar in alt vas amoniacul cu apa, peste care se va turna apoi ames tecul din primul vas. d) Pielea unsa va fi impaturita si tinuta astfel timp de 4—6 ore. e) Dupa acest interval se atirna la uscat intr-un loc lipsit de umezeala la temperatura de 20—22°C, departe de surse de caldura. f) Din timp in timp, pe masura ce se usuca, se ia si se intinde, pentru a nu se stringe sau increti.
Argasirea cu tarite. Pieile de miel, de vulpe, in general pieile cu lina sau cu par lung, se pot prelucra foarte bine utilizind o pasta din tarite sau din faina de ovaz (necernuta).
De retinut ca faina de griu nu este buna pentru argasit, deoarece da o pasta cleioasa si, in general, neeficienta. Faina de ovaz se preteaza cel mai bine pentru argasit. In urma argasirii cu faina de ovaz se obtin piei moi care se muleaza bine, nu absorb umezeala si se pot intinde.
Pentru argasirea unei pielicele este nevoie de:
— Faina de ovaz
115 g
Sare de bucatarie
25 g
Drojdie de bere
5 g
Apa calduta
500 cm3
Pentru pieile mici aceasta cantitate este suficienta.
Pentru cele mari cantitatile se vor mari proportional.
Pentru preparare se va proceda in modul urmator:
1. intr-un vas de pamint sau de portelan, eventual de lemn (copae), se pune faina de ovaz.
2. in alt vas, care poate fi o oala smaltuita, se pune apa calduta in care se dizolva sare.

3. intr-o cana se amesteca drojdia cu putina apa.
4. Se toarna drojdia peste faina de ovaz din pri mul vas, apoi solutia de sare si se amesteca pina se obtine o pasta de consistenta smintinii.
5. Vasul cu „coca" astfel obtinuta se pune la cal dura, intr-o camera cu temperatura de 22—23 °C, in care se tine 4—5 zile sa dospeasca. Vasul va fi sufi cient de mare ca sa permita cresterea de volum data de dospire.
6. In momentul cind coca incepe sa degaje un miros de spirt, dospirea este completa si coca poate fi utilizata.
7. Se unge bine pielea cu coca pe partea seruita si se indoaie cu blana in afara.
8. Dupa o zi (pielicelele mici si subtiri) sau doua
(pieile mari si mai groase) se intinde pielea si se inde parteaza coca cu cutitul.
9. Se intinde pielea pe o scindura de seruire si cu ajutorul unui cutit (sau cu o coasa), se recirnoseste,
indepartind toata portiunea muiata de pe partea fara par, uniformizind-o cit mai bine.
10. Dupa recirnosire se unge iara pielea cu coca de ovaz.
11. Apoi se indoaie din nou cu parul in afara.
12. Se lasa asa alte 2 zile (pieile mici) sau 3 zile
(cele mari) dupa care operatia de recirnosire se repeta.
13. Dupa indepartarea partilor inmuiate pielea se va unge (daca este nevoie in special pieile mari) inca odata cu coca.
14. Se indoaie cu blana inauntru si se lasa asa
2-3 zile.
in general argasirea pieilor mici se termina in 6—7 zile, iar a celor mari in 10—12 zile.

15. In aceste intervale se va controla daca nu se desprinde parul. La incheierea operatiei se va intinde la uscat fara sa se mai curete coca.
16. Pielea se lasa la uscat, intr-un loc cald, aerisit, ferit de soare si departe de foc. Coca se desprinde de pe piele pe masura ce aceasta se usuca.
17. Cind pielea s-a uscat bine se freaca in mina si se intinde in toate partile.
18. Daca nu este suficient de moale poate fi unsa pe partea fara par cu amestecul oleoamoniacal indicat mai sus.
PRELUCRAREA PIEILOR DE MAMIFERE MARI
Pielea de capra, caprioara, oaie, lup, mistret, urs etc. necesita o preparare mai laborioasa. In marea ma joritate a cazurilor fiind nevoie de o degresare inainte de prelucrare:
1. Degresarea se face dupa o seruire atenta.
2. Pielea se spala in solutie de sare de bucatarie
7 % in mai multe ape.
3. Apoi se tine timp de 2—3 ore intr-o baie cu solutie preparata dupa formula:
Apa
3 000 cm3
Acid oleic
15 g
Soda calcinata
9 g
Amoniac solutie 25 % 9 cm3
4. Dupa ce se scoate din aceasta solutie se spala
in mai multe ape si apoi se pune in solutia de piclaj preparata dupa formula:
Apa
3 000 cm3
Clorura de sodiu
225 g
Acid sulfuric
40 cm3

5. Pielea se tine in baia de piclaj 8—10 ore.
6. Dupa acest interval pielea se scoate si se atirna pe sfoara la loc uscat, caldut si lipsit de praf, unde se tine 2 ore.
7. Dupa ce s-a scurs bine pielea se unge cu un a mestec preparat dupa formula:
Apa
2 000 cm3
Untura de peste
100 g
Acid oleic ...... .. 60 g
Amoniac solutie 25 % 50 cm3
8. Pielea se tine indoita cu blana inafara timp de
4 ore.
9. Dupa acest interval se atirna la uscat intinzind-o din timp in timp pentru a nu se increti sau stringe.
10. Dupa ce s-a uscat, se seruieste din nou pe coasa si se framinta in mina ca sa-si recapete moliciunea.
„Argasirea cu solutie alauno ferica" este mai frec vent folosita si, in general, cu rezultate mai bune. in acest scop: a) Pielea seruita pina ramine doar o parte din derm si epiderm, va fi supusa unui control riguros inlatu rindu-se orice urma de grasime, reducind cit mai mult posibil colagenul hipodermic, operatie care da pielii moliciune si lucrabilitate. b) Dupa seruire pielea se asaza intr-o baie smal tuita sau intr-o copae de lemn in care s-a pus solutia preparata dupa urmatoarea formula:
Acid fenic ...... o parte
Alcool ........ o parte
Clorura de sodiu ..................6,25 parti
Alaun de potasiu .... ....... .. 6,25 parti
Apa .. 100 parti

Se pune apa in vas, se adauga sarea si alaunul, amestecindu-se pina la dizolvarea completa, dupa care se adauga mai intii alcoolul si apoi acidul fenic. c) Se tine pielea in solutia respectiva un timp variat
in functie de specie, adica de grosimea ei, dupa cum urmeaza:
— pielea de iepure ........... o zi
— pielea de pisica .............. 2 zile
— pielea de dihor ............... 2 zile
— pielea de viezure . 2—3 zile
— pielea de caprioara 3 zile
— pielea de capra
S—4 zile
— pielea de oaie
4 zile
— pielea de capra neagra 4—5 zile
— pielea de ciine .............. 5 zile
— pielea de lup ....... 5—6 zile
— pielea de vitel de lapte 6 zile
— pielea de urs
6—7 zile
— pielea de mistret , 7 zile
— pielea de vaca . 7—8 zile
— pielea de cal .. .. ....... 8 zile
— pielea de taur
8—9 zile ,
— pielea de bivol
9—12 zile
Pielea care se tine in solutie mai mult de 2 zile va fi verificata zilnic in ce priveste maleabilitatea.
Scoaterea din baie si manipularea pielii ude se face cu mina protejata in manuse de cauciuc. Pieile care se tin in baie peste 4 zile vor fi reseruite la fiecare
3 zile si reintroduse in solutie dupa subtierea hipoder mului.
„Tabacirea cu tarite de griu" se foloseste frecvent pentru pieile de miel, de caprioara si de oaie, eventual de capra. In acest scop se foloseste tarita de griu re

zultata de la cernerea fainii (atentie! nu si faina!), dupa urmatoarea formula:
Tarite de griu ..... 5 kg
Clorura de sodiu ........ 100 g
Se adauga apa dupa nevoie pina se obtine o pasta de consistenta siropului. Adaugarea unei cantitati de
5—10 g de drojdie de bere grabeste procesul de fer mentatie. Se procedeaza astfel: a) intr-un vas de lemn sau de pamint se pune tarita, peste care se adauga apa calduta cu drojdie si sare, omogenizind totul pina se obtine consistenta do rita ; apoi se lasa la dospit. b) Pielea seruita bine curatata de grasime si de colagenul suplimentar din hipoderm, se asaza in vas astfel incit fata seruita sa ajunga in totalitatea ei in contact cu pasta de argasit. c) Pielea se lasa in vasul de argasit timp de 3—5 saptamini. La 3 —4 zile se scoate, se controleaza si se reseruieste pina se obtine grosimea si maleabilitatea dorite. d) Dupa trecerea celor 3'—5 saptamini pielea se scoate din copae, se clateste bine cu apa curata, apoi se atirna pe sfoara cu blana in interior pina se svinta bine. e) Pielea svintata se framinta si se intinde in toate partile pina devine moale, maleabila. f) Pentru uscarea completa se freaca fata seruita cu tarite de griu, de ovaz sau cu rumegus cernut. Dupa ce s-a uscat bine, pielea se scutura de resturile de tarite, rumegus etc.

CONFECTIONAREA SCHELETULUI ARTIFICIAL
Pentru impaierea mamiferelor, ca de altfel si pentru cea a pasarilor, se folosesc mai multe modalitati de confectionare a scheletului artificial, in functie de talia animalului, de preferinta taxidermistului etc.
SCHELETUL PENTRU MAMIFERELE DE TALIE MICA
Pentru animalele de talie mica se poate confectionai unul dintre scheletele prezentate la taxidermia pasa rilor.
SCHELETUL UNITAR DIN SIRMA
Pentru confectionarea acestui tip de schelet se vor pregati 3 bucati de sirma (vezi fig. 20), astfel:
1. Prima bucata va avea de trei ori lungimea ma surata de la cap la extremitatea unuia din membrele posterioare. Sirma respectiva va fi indoita in „U", la jumatate. Se va masura distanta de la cap la nivelul articulatiei coxo-femurale, nivel la care sirma astfel
indoita va fi rasucita de 2—3 ori; apoi bratele libere vor fi indoite fiecare lateral in unghi drept, extremi tatile respective Urmind sa serveasca de suporturi pen tru membrele pelvine.
2. Se ia a doua sirma in lungime egala cu de doua ori si jumatate distanta de la laba membrului toracal la articulatia scapulo-humerala. Se indoaie la jumatate
in „U" si se asaza cu indoitura peste prima sirma la nivelul la care se detasaza membrele toracale — ma surind de la cap spre regiunea sternala — nivel la care sirma va fi rasucita pe dupa prima sirma, de

2 — 3 ori, fixindu-se cit mai bine. Bratele libere, des facute lateral vor forma suporturile pentru membrele anterioare.
3. Cea de a treia sirma va avea lungimea egala cu distanta de la piept la virful cozii. Portiunea masurata de la virful cozii pina la suportul membrelor pelvine ramine libera, iar cea de la nivelul tijelor care servesc de suporturi membrelor pelvine se impleteste bine in jurul portiunii indoite a primei sirme.
SCHELETUL DE SIRMA DIN PIESE DISPARATE
Asemanator cu cel utilizat in taxidermia pasarilor, scheletul din piese disparate (fig. 45) este cel mai des
intrebuintat si cel mai usor de executat. Tot odata este si foarte comod in desfasurarea operatiilor ulteri oare. Pentru confectionare se folosesc sase bucati de sirma dintre rare: doua cu lungimea egala cu o data si jumatate distanta de la virful degetelor pina la articu latia scapulo-humerala, care formeaza suporturile mem brelor toracale; alte doua sirme cu lungimea egala cu o data si jumatate distanta de la virful degetelor la articulatia coxo-femurala, care servesc de suporturi pentru membrele pelvine; a cincea sirma, egala cu o data si jumatate distanta de la virful nasului la juma tatea trunchiului, va servi ca suport pentru cap si git; iar cea de a sasea sirma va avea lungimea egala cu o data si jumatate lungimea cozii. In continuare se va proceda astfel:
1. Sirmele pentru membrele anterioare vor fi ascu tite la ambele capete, fiecare Urmind sa fie introdusa
in talpa. Se va impinge sirma pe linga oasele membru lui, raminind afara numai o portiune care va servi la fixarea exponatului pe postament. Restul fiecarei tije

Fig. 45. Fixarea tijelor de membre, la mamiferele de talie mijlocie

va fi scos pe linga membru in bresa medio-ventrala a pielii. Se vor fixa apoi oasele la tija prin 3—4 legaturi cu ata (fig. 46).
Fig. 46. Invelirea partiala a scheletului membrelor

Fig. 47. Fixarea tijei de sustinere la craniu
2. in acelasi mod vor fi introduse si legate de oase si tijele pentru membrele posterioare.
3. Tija pentru fixarea capului si a gitului, deaseme nea ascutita la ambele capete, va fi introdusa cu un capat prin gaura occipitala perforind bolta craniana si fixindu-se cit mai corespunzator prin reimplantare
(fig- 47).
4. Sirma pentru fixarea cozii, invelita cu vata, strins legata cu ata, se introduce in mansonul de piele al cozii numai in momentul suturarii pielii.
SCHELETUL PE TIJA
Folosita in special pentru a imprima exponatului anumite pozitii, scheletul simplu pe tija se obtine din cinci bucati de sirma dintre care una, mai groasa, ser veste ca tija principala. Celelalte patru, mai subtiri, —
in raport cu greutatea pe care urmeaza sa o sustina — sint folosite de suporturi pentru membre.

1. Tija principala va avea o lungime egala cu lun gimea de la virful nasului, la virful cozii (mai ales daca animalul are coada stufoasa).
2. Masurind distanta de la virful nasului la nivelul umerilor pe tija principala se face un „ochi" de fixare prin indoirea circulara a acesteia, dupa care la nivelul soldurilor se executa un al doilea „ochi", indoind sirma
in acelas mod.
3. Extremitatea anterioara a tijei principale, bine ascutita, se introduce prin gaura occipitala in cutia craniana, impingind-o pina strapunge bolta cutiei pe linia mediana, indoind-o si fixind-o „in scoaba" prin reimplintare. Daca osul este friabil sau prea gros, se recomanda strapungerea prealabila a boltii craniene cu o sula sau cu un burghiu.
4. in zona suboccipitala, tija va fi indoita in dublu cot, astfel incit occipitalul sa se poata sprijini pe tija.
5. Portiunea de tija corespunzatoare gitului va fi
invelita strins cu vata, infasurata si legata cu ata, pentru a forma un git artificial proportionat.
6. Fiecare sirma dintre cele de suport pentru mem brele toracale va depasi cu 15 cm lungimea masurata de la greaban la talpa, Urmind sa fie indoita astfel
incit sa corespunda unghiurilor articulare ale membrului.
7. Se ascute sirma la un capat si, la 3—7 cm de capatul ascutit se indoaie imitind nivelul si forma de sprijin a talpii sau a labei.
8. Se apreciaza apoi distanta pina la nivelul articu latiei cotului, unde se va marca o noua indoitura, imi tind unghiul articular. Indoitura se face spre inainte, paralel cu directia radiusului si a ulnei, in functie de pozitia ce se va imprima exponatului.

9. Se estimeaza apoi distanta pina la articulatia scapulo-hume rala indoindu-se sirma spre ina poi, paralel cu directia spetei, in functie de unghiul articular.
10. Se determina lungimea spetei si in functie de ea se in troduce capatul tijei prin primul ochi al tijei principale, fixindu-se aici cit mai bine prin rasucire
(fig. 48).
11. in mod asemanator se va proceda si cu tija celuilalt mem bru toracal.
12. Sirmele pentru membrele posterioare se ascut si ele la unul din capete. La 15 cm distanta de
Fig. 48. Fixarea tijei membrului toracal la capatul ascutit se indoaie imi tind unghiul labei, prima indoi tura fiind bine marcata. scheletul pe tija
13. Se estimeaza lungimea gambei pina la articula tia genunchiului, nivel la care sirma se va indoi spre
inapoi paralel cu directia femurului.
14. Se va aprecia apoi distanta de la articulatia respectiva la articulatia coxo-femurala unde sirma va fi indoita in sus si medial (fig. 49).
15. Apreciind distanta de la sold la cel de-al doilea ochi al tijei principale din regiunea lombara, sirma se va fixa la acest nivel prin rasucire, conferindu-i o cit mai buna soliditate (fig. 50).
16. in mod asemanator se va proceda si cu sirma pentru celalalt membru pelvin.


Fig. 49. Modul de indoire a tijei pentru membrele pelvine
17. Dupa confectionarea mulajului, capetele ascutite ale sirmelor vor servi la fixarea pe postament.
De retinut ca masurarea lungimii sirmelor, aprecierea distantei dintre doua un ghiuri articulare, marimea unghiuri lor si modul de in doire al sirmelor pretind o atentie deosebita pentru pastrarea propor tiilor. De aceea in mod obisnuit sirmele se lasa mai lungi; dupa masurarea dis Fig. 50. Fixarea tijei de sus tinere a membrului pelvin, la tantelor dintre articulatii si scheletul pe tije

indoirea sirmelor in functie de valoarea unghiurilor, surplusul se taie cu clestele.
Subliniem de asemenea ca in cazul animalelor cu coada subtire tija principala se masoara numai pina la nivelul la care poate fi imbracata cu pielea, pentru virf folosindu-se prin adaugare o sirma corespunza toare ca dimensiuni.
SCHELETUL PENTRU MAMIFERELE DE TALIE MIJLOCIE
Pentru animalele de talie mijlocie se poate folosi atit un schelet de sirma cit si unul de lemn.
CONFECTIONAREA SCHELETULUI DE SIRMA
Se folosesc de obicei sase bucati de sirma cu o grosime proportionala cu greutatea pe care urmeaza sa o sustina si in functie de pozitia ce urmeaza a se da exponatului. Cel mai frecvent se foloseste scheletul din piese disparate, lungimea fiecarei bucati de sirma fiind masurata in raport cu regiunea pe care o va. sustine. Se foloseste, de obicei, sirma galvanizata.
Confectionarea scheletului este identica cu cea practicata la animalele de talie mica:
1. Sirma pentru fixarea si sustinerea capului si; a gitului va fi atasata la craniu, introducindu-o prin. gaura occipitala si implintind-o „in scoaba" in regi unea frontala.
2. Sirmele utilizate pentru atasarea si fixarea membrelor vor fi masurate conform acelorasi indi catii, fixarea realizindu-se prin legaturi la oasele mem brelor, virfurile fiind scoase prin pernuta plantara pentru a servi la fixarea exponatului pe postamentul definitiv.

3. O atentie deosebita se, va acorda proportio narii sirmei pentru fixarea cozii, careia trebuie sa i se dea tinuta caracteristica.
4. Atasarea si fixarea fiecarei sirme de suport se va realiza cit mai bine, tinindu-se cont de pozitia mem brelor, care difera in functie de specia mamiferului.
5. Nu se va neglija indoirea sirmelor la nivelul unghiurilor articulare, masuratorile efectuindu-se ca
in cazul confectionarii scheletului pe tije.
SCHELETUL DIN LEMN
Utilizat nu numai pentru animalele de talie mij locie ci si pentru cele de talie mare, scheletul confec tionat din lemn, pretinde o serie de operatii de tim plarie, motiv pentru care se foloseste numai in cazuri exceptionale.
Scheletul de lemn se confectioneaza fie dintr-o bucata de scindura groasa fie din mai multe scinduri lipite intre ele obtinindu-se astfel un masiv de lemn gros (fig. 51).
1. Bucata sau bucatile de scindura se taie astfel
incit sa imite conturul animalului. Dimensiunile vor fi ceva mai mici decit conturul trunchiului normal,
in asa fel incit invelit cu material de umplere sa nu deformeze exponatul.
2. Pe scindura respectiva se vor fixa vergele de fier: una va servi ca suport pentru cap si git, patru pentru membre si inca una pentru coada.
3. Vergelele de fier vor corespunde segmentelor carora le vor servi drept suport. De aceea masura torilor preliminare pe segmente li se va acorda o atentie deosebita. Se va avea in vedere ca vergelele pentru membre sa fie astfel dimensionate incit sa poata

Fig. 51. Scheletul de lemn pentru mamiferele de talie mare fi indoite la nivelul unghiurilor articulare impri mindu-le atit directia, cit si valoarea fiecarui unghi atent studiat si apreciat.
indoirea la nivelul fiecarui unghi articular se va face inainte de fixarea vergelei la scindura. Altfel
indoirea ulterioara ar ridica dificultati deosebite.
4. Fixarea vergelelor de fier la scindura trebuie sa confere deplina soliditate, altfel exponatul nu va avea stabilitate. In mod frecvent pentru fixare se folosesc fie buloane, fie suruburi cu piulita. Extremi tatile de fixare a tijelor pentru membre se recomanda sa fie filetate, pentru a putea fi strinse cu piulite la postament.

5. Daca la confectionarea scheletului nu se ata seaza craniul natural, se va confectiona unul artifi cial din lemn sau din gips.
Scheletul din lemn pentru craniu solicita o dexteri tate deosebita si aptitudini de timplar, implicind o serie de activitati de aceasta natura: a) Craniul natural, culcat pe o parte, se asaza pe o scindura si cu ajutorul unui creion se traseaza conturul aproximativ. b) Cu un fierastrau cu pinza subtire se taie con turul desemnat. c) Modelul obtinut se taie apoi in doua, taietura
Urmind un plan orizontal ce trece prin zona cavitatii buca le, partea de sus corespunzind profilului nasului, fruntii si plafonului cavitatii craniene, in timp ce partea de jos corespunde unui brat al mandibulei
Find all posts by this user
Add Thank You Quote this message in a reply
01-06-2010, 03:07 PM
Post: #4
RE: Cum se tabaceste pielea
Cunosc metoda de tabacire cu creier. Din cate am observat insa, pe langa creier mai trebuie adaugata grasime, deoarece creierul nu este suficient de mare. Desi spun indienii americani ca buffalo este singurul animal care nu are suficient creier cat sa-si conserve pielea, eu am observat la noi in tara ca nici creierul canidelor nu este suficient.
Mai am pe undeva o reteta de tabacire cu scoarta de stejar, dar trebuie s-o caut.
Find all posts by this user
Add Thank You Quote this message in a reply
01-06-2010, 03:39 PM
Post: #5
RE: Cum se tabaceste pielea
Abia astept.

Cand armele sunt ilegale, numai delincventii au arme.
Find all posts by this user
Add Thank You Quote this message in a reply
01-14-2010, 08:30 PM (This post was last modified: 04-24-2014 01:13 PM by Gogu.)
Post: #6
Information RE: Cum se tabaceste pielea
salut baieti..sunt gemini....nou-noutz pe forum....as vrea sa lansez un fel de provocare....va provoc...pe toti(bine inteles...amical , si pentru folosul tuturor...care sunt pe forumul acesta, si celor care nu03)....sa puneti o metoda de tabacire a pielii...inact sa fie destul de rezistenta pentru a crea armuri asa de frumoase...si eficiente ca acestea
datorita drepturilor de autor...postez si linku site-ului....de unde am luat http://www.schmitthenner.com/cuirass.htm daca tot e aici linkul aruncati si voi o privire...sa vedeti si restul echipamentului.. acestea sunt armuri 100% reale..nu facaturi..daca nu erau asa de scumpe....imi cumparam una...

Un războinic al luminii îşi cunoaşte defectele. Dar îşi cunoaşte calităţile.
Unii dintre tovarăşii săi se plâng tot timpul: “Alţii au mai multe oportunităţi decât noi.”
Au pesemne dreptate; dar un războinic al luminii nu se lasă paralizat de asta; se străduieşte să-şi
valorifice la maximum virtuţile.
Find all posts by this user
Add Thank You Quote this message in a reply
01-14-2010, 08:39 PM
Post: #7
RE: Cum se tabaceste pielea
Provacare ! Manusa a fost aruncata .
Sa va vad baieti (pe unde scoateti camasa) 09
Find all posts by this user
Add Thank You Quote this message in a reply
01-14-2010, 10:10 PM
Post: #8
RE: Cum se tabaceste pielea
pe mine ma intereseaza hainuta ,da mica pentru carnaval ,cam cit costa
Find all posts by this user
Add Thank You Quote this message in a reply
01-14-2010, 10:11 PM
Post: #9
RE: Cum se tabaceste pielea
(01-14-2010 10:10 PM)LUKy Wrote:  pe mine ma intereseaza hainuta ,da mica pentru carnaval ,cam cit costa

Rofl te pregatesti de carnaval?
Find all posts by this user
Add Thank You Quote this message in a reply
01-15-2010, 02:47 PM
Post: #10
RE: Cum se tabaceste pielea
Gemini,
Am citit pe undeva pe net cum ca pielea, ca sa devina tare, se fierbe. Nu piele tabacita, ci piele cruda. Cu cat se fierbe mai mult, cu atat devine mai dura. In apa in care se fierbe, se pune tanin.

Cand armele sunt ilegale, numai delincventii au arme.
Find all posts by this user
Add Thank You Quote this message in a reply
Post Reply 




User(s) browsing this thread: 1 Guest(s)

Contact Us | WWW.PREMONITII.RO | Return to Top | Return to Content | Lite (Archive) Mode | RSS Syndication