Post Reply 
 
Thread Rating:
  • 1 Vote(s) - 1 Average
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Frica, principalul mijloc de manipulare psihologica
03-21-2011, 11:23 AM
Post: #11
RE: Frica, principalul mijloc de manipulare psihologica
Religia, panică și sfârșitul lumii

Scriu acest articol bazat pe anumite convingeri personale și pentru convingerile mele am tot atâtea dovezi precum cei care afirmă contrariul celor susținute de către mine. Sau poate mai multe ori mai puține, de fapt nici nu mă interesează dacă am dreptate sau dacă greșesc. Știu că dacă am dreptate, atunci sunt un om isteț și dacă nu am dreptate, atunci mă doare în cot. Cam până și asta poate fi considerat un criteriu prin care putem defini diferențe între mine, cei ca mine și restul care pun botul la vrăjeli menite să-i schimbe viețile în rău, să le frâneze, să le lege pe anumite percepții fixe și incomode, să devină prizonierii unor manipulări.

Nu doresc să dezvoltăm subiectul religiei în cele mai mici detalii, dar dă bine în titlu și completează un mesaj ce va fi perceput de către cei care sunt în stare s-o perceapă. Nici nu mi-e frică să afirm că sunt un ateist convins și cu greu pot fi dus cu zăhărelul în legătură cu memorii antice despre apariții woodoo, dintr-o epocă în care științele umane erau atât de primitive încât cu greu reușeau oamenii să deosebească o frunză de mentă și una de marijuana. Naiba știe ce viziuni aveau gogii care au decis să scrie o carte care până și în zilele noastre reușește să bage frica în oameni și să se aplece în fața marelui nimic imaginar.

N-o să pierd timpul nici să demonstrez că povestea cu încălzirea globală este o manipulare uriașă și că la fel ca și în cazurile celorlalte manipulări, în spatele acestei fraude se află reale interese mascate. Omul fricos este mult mai slab, mai închis la minte, mult mai singuratic și în frica lui este ca o țintă dezbrăcată în fața șmecherilor răutăcioși. Omul de obicei nu analizează știrile grave în detaliu și nu folosește primii 8-12 ani din școală. Geografie, Fizică, Chimie, Biologie și Istorie. Pentru fraieri sunt doar niște materii care au fost băgate în programa școlară pentru ca elevii să ia note mai multe.

Ați priceput ideea, da? Cei care vor să se îmbogățească, au nevoie de oameni slabi! Acești șmecheri există încă de la începuturi și cred că ei vor fi cei care vor provoca sfârșitul. Altfel n-ar exista sfârșit, numai că în nebunia lor în care se cred superiori celorlalți oameni, la un moment dat vor comite o greșeală fatală. Cel puțin șansele există. Sfârșitul lumii a fost prezis fals, bazat pe bazaconii. Sfârșitul lumii, distrugerea acestei lumi s-a început de mult timp încoace. Ambele tabere sunt de vină. Pe de o parte șmecherii și de cealaltă parte cei slabi. Observatorii ca mine, avem și noi vina noastră care se rezumă la neputință și de multe ori dezinteres.

Deci șmecherii știu foarte bine, că un om sănătos la cap și restul trupului, nu este tocmai obiectul de care au nevoie. Și atunci se intervine cu manipulări menite să provoace frică, panică, ba chiar și isterie în rândul oamenilor. Oamenii panicați sunt incapabili să formeze alianțe, să își unească forțele, să lucreze în echipă. Oamenii cu frică devin niște oameni slabi, ținte ușoare pentru șmecheri, într-un singur cuvânt ei devin niște prizonieri pământeni. Merg la biserică de frică, pentru ca mai târziu biserica să le însemne un refugiu din fața multor probleme care se adună în timp și în lipsa forțelor umane unite sunt incapabili să le rezolve. Își bagă diferite vaccinări pentru că așa trebuie, pentru că șmecherii au comandat o listă întreagă de epidemii care cică vor face rău oamenilor dacă nu se vaccinează. Și uite cum fricoșii ajung să fie prostiți pe cale manuală. Mințile lor se mai degradează un pic.

Când ceva nu este în ordine, se mai inventează o bandă de ucigași în serie (încă nu știu dacă e o glumă urâtă sau o manipulare cu interese) și uite cum se distruge orice șansă ca oamenii să ofere un rost real vieții lor. Eu nu zic că nu ne paște nici un fel de pericol, oricând poți muri chiar și printr-un accident banal, dar trăind cu frica în sân scuză-mă, dar asta nu este viață adevărată. Este o povară incredibil de inutilă.

Sunt posibile catastrofe naturale în urma cărora se poate supraviețui. Dar mă credeți că omenirea de azi a ajuns într-un stadiu în care până și astfel de catastrofe le-ar fi fatale? Pentru că nu există iubire sinceră, respect reciproc și liniște sufletească. Oamenii nu sunt fericiți. Sunt speriați, panicați, sunt isterici și extrem de pesimiști. Dacă lucrurile ar sta altfel, nu am elimina orice pericol, căci până și sufletul uman conține o anumită cantitate de rău și nu toată lumea este capabil să găsească echilibrul între bine și rău. Dar am fi mai uniți, mai dornici să ne ajutăm semenii, să trecem peste greutăți împreună și apoi să ne bucurăm de viață.

Un răsărit de Soare, ciripitul păsărilor, zgomotul gândacilor din iarbă, șuieratul vântului și strălucirea apei, până și aceste fenomene sunt capabile să te liniștească, să-ți provoace un zâmbet interior. Poate că am greșit. De fapt nu sunt ateist. Eu cred în aceste chestii. În natură, în echilibrul mintal, în forța unui întreg și resping din start șansele unei singure unități, dezechilibrul, pesimismul. Nu sunt de acord cu ele.

bucurieEi bine astea sunt adevăratele creme ale vieții și nu prostiile care mișcă marea masă a oamenilor. Quantum Apocalypse. Nu vreau acum să fac haz de necaz și nici nu zic ca să ne bazăm pe filme, dar în acest film în jurul orei 1:01, președintele SUA are un discurs nemaipomenit de potrivit chiar și pentru oamenirea zilelor noastre. Un învățământ pentru o viață!

Vizionează filmul, reține acel mesaj și refugiază-te cu asta prin gândurile tale măcar câteva minute bune. Dă-i dracu de vorbele mele, a celorlalți, a proștilor și ale inteligenților. Găsește-ți singur rostul tău în viață, căci restul este un mare cancan! Tu nu ești obligat să faci parte din rest, tu ai dreptul de a-ți construi propria ta viață, o plasă de protecție împotriva răului din lume. Iubiți-vă și fiți fericiți cât mai puteți, pentru că mâine poate fi deja mult prea târziu. Dar fiți fericiți fără grija enigmei de mâine. Unitatea și seninătatea voastră vă face invincibili și nimic nu poate fi mai rău decât ieri.

http://henrich.ro/2010/11/religia-panica...lumii.html

"Nu inceta niciodata sa zambesti, nici chiar atunci cand esti trist, pentru ca nu se stie cine se poate indragosti de zambetul tau. "Gabriel José García Márquez
Find all posts by this user
Quote this message in a reply
03-21-2011, 07:05 PM (This post was last modified: 03-21-2011 07:06 PM by Angela74.)
Post: #12
RE: Frica, principalul mijloc de manipulare psihologica
Fain articolul.De fapt ,mie , nu mi-a dat senzatia ca ar fi antireligios. Dimpotriva.
Rectific- anti credinta.Ca religiozitatea e altceva.

[Image: 2ik9p49.jpg]
Find all posts by this user
Quote this message in a reply
05-14-2011, 10:03 AM
Post: #13
RE: Frica, principalul mijloc de manipulare psihologica
Frica în România de ieri şi de azi


Înainte de 1989, frica socială era generată prioritar de pericole de ordin politic, arată un nou capitol din cercetarea sociologică rea­lizată de CURS în exclusivitate pentru Jurnalul Naţional. Astăzi, ponderea factorilor declanşatori de frică socială este alta: aproximativ patru din zece persoane intervievate se simt ameninţate de factori de natură economică.
Prof. Septimiu Chelcea
Universitatea din Bucureşti Facultatea de Sociologie şi Asistenţă Socială
Expert CURS

Frica nu este "un prisos de laşitate", cum se crede îndeobşte; ea înseamnă mai de­grabă prevedere decât laşitate, iar opusul fricii nu este curajul, ci calculul raţional, gândirea lucidă. Ea s-a născut o dată cu omul, în negura vremurilor. Este o emoţie negativă, trăită cu diferite grade de intensitate, generată de un pericol, de o ameninţare iminentă, reală sau fictivă, ce se urmăreşte a fi evitată.

Frica ne mobilizează sau ne paralizează. În Eseuri (ediţia întâi, 1580), scriitorul renascentist francez Michel de Montaigne, care a introdus distincţia între frica individuală şi cea colectivă, remarca manifestările polare ale fricii: "Când ne dă aripi la călcâie, când ne ţintuie picioarele". Astăzi, se acceptă cvasiunanim că frica îmbracă două forme: "Frica pasivă" (conduită de evadare, de refugiu în leşin) şi "Frica activă" (fuga din faţa pericolului, considerată pe nedrept o conduită iraţională).

Aşadar, frica reprezintă un semnal de alar­mă, este întru totul naturală. Nu merită să fie lăudată, dar nici blamată. Parafrazând proverbul despre fugă, putem spune: "Frica este ruşi­noasă, dar este sănătoasă". Cine pretinde că nu i-a fost niciodată frică ori nu spune adevărul, ori şi-a pierdut parţial memoria, ori nu este destul de echilibrat din punct de vedere psihic.


NU EXISTĂ FRICĂ, CI FRICI
Aşa cum nu există iubire, ci iubiri care se particularizează după "obiectul" acestei emoţii, după intensitatea "dulcelui fior" sau în funcţie de epoca istorică în care se manifestă (iubirea romantică "inventată" de cavalerii medievali era altceva decât iubirea de azi, dominată de multe ori de formula "Ne-am văzut, ne-am plăcut"), tot astfel mi se pare firesc să vorbim despre frici, nu despre frică.

Pentru sistematizarea fricilor, pe cât de multe, pe atât de variate, putem lua în considerare natura stimulului, a pericolului (este unul obiectiv sau unul imaginar?), tipul de manifestare (activă, pasivă), mecanismul producerii (în principal, biologic sau predominant social), statusul social al persoanelor ce resimt frica (poziţia lor socială înaltă, medie, scăzută), numărul celor cuprinşi de frică (indivizi, colectităţi), epoca istorică (Antichitate, Evul Mediu, modernitate sau contemporaneitate) şi, în fine, sistemul politic în care se manifestă frica (totalitarism, democraţie).


FRICA SOCIALĂ DIN PUNCT DE VEDERE PSIHOSOCIOLOGIC
Frica socială, în taxonomia propusă în care s-a făcut distincţie între mecanismele biologice şi cele sociale ale fricii, semnifică o emoţie predominant negativă, împărtăşită de un nu­măr de persoane relativ mare (grupuri, catego­rii şi clase sociale sau naţiuni), ca reacţie la pe­ricole de natură socială iminente, reale sau fictive.

Transfigurarea fricii biologice (ca reacţie fiziologică şi comportamentală, ca trăire psihică individuală) în frică socială se produce prin comunicarea interpersonală şi mass-media. Nu în primul rând faptul că pericolul este un fenomen social sau că provine de la un regim politic, de la organizaţii şi persoane cu putere politică şi/sau economică sau instituţii sociale conferă fricii caracter social, ci faptul că ea se transmite de la un individ la altul, cuprinzând un număr semnificativ de persoane (de la mulţimi la clase şi categorii sociale până la popoare şi naţiuni). Aşadar, frica devine socială prin faptul că este împărtăşită în comun.
Acestea fiind spuse, să vedem de ce pericole se fereau cetăţenii din România de dinainte de 1989, comparativ cu fricile de azi.
FRICA SOCIALĂ ÎN COMUNISM/FRICA SOCIALĂ AZI
La întrebarea "Care a fost pericolul (evenimentul social ameninţător) de care vă temeaţi dvs. mai mult înainte de 1990, în perioada 1965-1989?", persoanele care au cunoscut experienţa regimului totalitar îşi amintesc, în primul rând, de ameninţările de ordin politic (aproape o pătrime din eşantion). Dintre aceştia, unii declară că se temeau de activiştii de partid, alţii de regimul comunist în general. Unul din zece respondenţi spune că îi era frică de Securitate, de Miliţie şi de informatorii acestor instituţii.

Concluzia pe baza sondajului CURS: în România, sub Ceauşescu, frica socială era provocată de ameninţările de ordin politic. Sigur, erau şi alţi factori generatori de teamă. Aproximativ 12% dintre cele 1.039 de persoane intervievate indică factori de natură socială, precum frica de a nu deveni victime ale infracţionalităţii, de a nu fi umiliţi, de condiţiile grele de muncă etc. De trei ori mai puţine persoane (adică 3%) afirmă că în perioada 1965-1989 se temeau de evenimente economice nefaste, precum pierderea locului de muncă. În proporţie mai mică (2%), respondenţii amintesc de primejdiile generate de natură, dar agravate sau controlate social: seisme, inundaţii, secetă.

Astăzi, ponderea factorilor declanşatori de frică socială este alta: aproximativ patru din zece persoane intervievate se simt ameniţate de factori de natură economică (colaps economic, adâncirea crizei economice, lipsa locurilor de muncă pentru tineri, inflaţie ş.a.m.d.), iar 15% au în vedere procese sociale ce reprezintă pericole iminente (infracţionalitatea, violenţa stradală, corupţia ş.a.). Pe locul al treilea ca frecvenţă (14%) sunt menţionate spaimele legate de factorii naturali (3% - posibile catastrofe naturale; 6% - pierderea sănătăţii).

Periculozitatea evenimentelor aşa-zis naturale nu este imună faţă de factorii social-economici. În legătură cu acest aspect, scriitorul sud-african Hein Marais (2006) spunea: "Lăsaţi la o parte prejudecata că dezastrele nu discriminează, că mătură totul în calea lor, cu o indiferenţă «democratică». Nenoroci­rile îi ţintesc direct pe săraci, pe cei siliţi să-şi ducă viaţa în calea pericolului".

În prezent, oamenii (6%) se tem de posibilitatea unor mişcări sociale (o nouă revoluţie, război civil, greve, manifestaţii de protest). (vezi graficul privind distribuţia răspunsurilor la întrebarea despre pericolele de care se temeau/se tem cei intervievaţi). Conform rezultatelor sondajului CURS, se poate spune că în perioada comunistă frica socială era generată prioritar de pericole de ordin politic, în prezent ea este indusă, fiind produsă în primul rând de ameninţări de natură economică.
PIRAMIDA FRICILOR SOCIALE ÎN COMUNISM ŞI ÎN TRANZIŢIA POSTCOMUNISTĂ
Pornind de la observaţia că "Frica omului este frica de ceva sau pentru ceva: de boală, de lipsa banilor, de dezonoare; pentru sănătatea sa, pentru familie, status social" (Kurt Riezler, 1944), ne putem imagina o "piramidă a fricilor sociale" pentru fiecare etapă a istoriei, pe verticală trecându-se, de la bază spre vârf, ameninţările în ordinea gravităţii lor (cele mai periculoase plasate la baza piramidei), iar pe orizontală extensia diferitelor frici.

În sondajul CURS, am luat în calcul frica de pierderea vieţii (pentru motive politice), a li­bertăţii (pentru motive politice), a domiciliului, a bunurilor (a averii), a locului de muncă, a avantajelor financiare şi, în fine, a viitorului urmaşilor, ca formă de autorealizare. Pentru perioada anilor 1965-1989, a rezultat o piramidă a fricilor sociale în formă de "urnă", cu baza mai largă decât vârful şi cu mediane mai extinse. Caracteristică pentru piramida fricilor sociale în comunism este extensia fricilor de bază (pierderea vieţii sau a libertăţii din motive politice) şi îngustarea fricilor dinspre vârful piramidei (pierderea locului de muncă şi a avantajelor financiare).

Pentru ziua de azi, piramida fricilor sociale este de formă "triunghiulară cu vârful în jos", baza fiind mai îngustă decât vârful, respectiv proporţia celor care se tem că şi-ar putea pierde viaţa sau libertatea din motive politice este de zece ori mai mică decât frica pentru viitorul incert al copiilor şi al nepoţilor lor (aproximativ 4% faţă de 45%).

Pierderea locului de muncă, şomajul reprezintă pericolul resimţit de aproximativ o pătrime dintre persoanele cuprinse în eşantion; pentru aceeaşi proporţie (25%) din totalul celor intervievaţi conform celor declarate de ei, perspectiva pierderii averilor constituie evenimentul care le produce teamă. Aproximativ 3% dintre cei intervievaţi se tem de pierderea vieţii pentru convingerile politice şi cam tot atâţia trăiesc frica generată de eventualitatea pierderii libertăţii pentru motive politice. Să ne amintim că pericolele pot fi reale, dar şi imaginare. (vezi graficele privind distribuţia răspunsurilor la întrebările despre frica pentru pierderea vieţii.....).


DISTRIBUŢIA INEGALĂ A FRICILOR SOCIALE
Fricile sociale sunt selective, îşi aleg ţintele: de lupi, urşi, şerpi sau alte lighioane ne temem cu toţi, indiferent dacă suntem tineri sau mai puţin tineri, dacă am adunat averi sau suntem săraci, dacă suntem şomeri sau patroni.

Nu stau tot aşa lucrurile cu fricile sociale. Că îşi vor pierde privilegiile se tem doar cei ce le au, la fel şi averile. Cine se teme mai mult în condiţiile crizei ce se prelungeşte în România "ca o zi de post" că îşi vor pierde locul de muncă: intelectualii (persoanele cu studii superioare) sau mun­citorii?

Datele sondajului CURS conduc spre distribuţia fricilor sociale pe două categorii, luate spre exemplificare. Se observă di­fe­renţele mari în ceea ce priveşte frica de şomaj a muncitorilor (două treimi dintre muncitorii intervievaţi au declarat că se tem că îşi vor pierde locul de muncă), comparativ cu persoanele cu studii superioare (aproape jumătate din totalul persoanelor din această categorie).

De asemenea, proporţia celor care trăiesc "cu frica în sân" când se gândesc la soarta hărăzită copiilor şi nepoţilor lor este semnificativ mai mare în rândul muncitorilor (peste 50%), decât printre intelectuali (aproape o cincime).
LA LOCUL DE MUNCĂ, FRICA ESTE LA EA ACASĂ
"Dacă vrem să măsurăm frica în stil american, trebuie să începem studiul de la locurile de muncă, fiindcă acesta este spaţiul unde po­39ţia suferă, la modul cotidian, strânsoarea fricii şi a coerciţiei" - afirma Corey Robin, profesor de ştiinţe politice la Brooklyn College din New York, într-o lucrare apărută în 2004 la prestigioasa Oxford University Press şi tradusă recent la noi cu titlul "Frica. Istoria unei idei politice" (Bucureşti, Editura Vremea, 2009, 328).

Cred că la fel putem proceda când încercăm să evaluăm "frica în stil românesc": să pornim tot de la locul din care oamenii îşi câştigă bucata de pâine. Dar munca ne asigură nu numai mijloacele de subzistenţă, ci şi împlinirea personalităţii, stima de sine, respectul celorlalţi. "Nu există în Satele Unite valoare plasată mai sus decât munca", ne asigură acelaşi Corey Robin.

Din păcate, la noi "a mun­ci" este depreciativ: "Cine-i harnic şi munceşte ori e prost, ori nu gândeşte" sau, mai blând, "Cine munceşte nu are timp să câştige!". O astfel de mentalitate este păguboasă atât pentru individ, cât şi pentru societate.

Mi-aduc aminte reacţia unui student din fundul sălii de curs: "Iar vreţi să ne îndobitociţi cu munca!?!". Le vorbeam studenţilor despre crezul teologului german Martin Luther: "Omul este pentru muncă născut, aşa cum pa­să­rea este născută pentru a zbura", adău­gân­d doar atât: "Nu monarhia, ci munca salvează Ro­mâ­nia" (La acea vreme, pe clădirea Institutului de Arhitectură "Ion Mincu" stătea scris cu ne­gru, cu litere uriaşe: "Monarhia salvează România").

Poate nu mi-aş fi amintit acest episod da­că zilele trecute nu m-aş fi întâlnit cu fostul meu student, care, ca absolvent cu ceva ve­chime, îşi căuta acum un loc de muncă: "Domnule profesor, nu ştiţi cumva un job, m-aş angaja oriunde, aş face orice". Criza economică măturase firma de advertising unde lucrase...

De frica şomajului, oamenii îndură aproape orice: salarii de mizerie, program prelungit, condiţii de muncă inumane, umilinţe de tot soiul. Aceasta este "frica în stil românesc".

Sondajul CURS (25 sept. - 7 oct. 2009) a abordat fri­ca la locul de muncă prin întrebarea cu răspunsuri libere: "În prezent, ce vă îngrijorează (vă temeţi) mai mult la locul de muncă?". Compa­rativ, s-a cerut persoaneleor care în decembrie 1989 aveau vârsta de cel puţin 18 ani să răs­pun­dă la întrebarea: "Înainte de 1989, în perioada 1965-1989, ce vă îngrijora (de ce vă temeaţi) mai mult la locul de muncă?" (vezi graficele...)
http://www.jurnalul.ro/special/special/f...26379.html

[Image: 2ik9p49.jpg]
Find all posts by this user
Quote this message in a reply
10-13-2011, 08:21 PM
Post: #14
RE: Frica, principalul mijloc de manipulare psihologica
Frica de a fi tu însuţi

Anxietatea este o reacţie normală la stresul cu care te confrunţi zilnic. De regulă, în situaţii stresante, organismul mobilizează mecanisme nervoase şi hormonale, pentru a face faţă situaţiei, pentru a se adapta. Ca urmare, devii mai atent, mai preocupat de ceea ce ţi se întâmplă. În cazul în care suferi de atac de panică, te poţi simţi copleşit şi depăşit de situaţie. Atacul de panică este o tulburare manifestată prin episoade periodice de frică şi teroare, în care simptomele apar brusc şi ating intensitatea maximă în decurs de aproximativ 10 minute.Cele mai frecvente simptome sunt următoarele: bătăi puternice şi rapide ale inimii, palpitaţii; transpiraţii; tremurături ale membrelor; senzaţia de lipsă de aer sau de sufocare; ameţeli, greaţă sau vărsături; senzaţie de pierdere a controlului, de irealitate; teamă de a muri; teamă de a nu înnebuni; ameţeli etc. Anumite situaţii critice declanşează atacul de panică; uneori, doar amintirea lor este suficientă pentru a le declanşa. Trebuie să ştii că această tulburare nu îţi va curma existenţa, însă dacă amâni să ceri ajutor specializat (psihologic, psihoterapeutic), te supui unui chin continuu şi inutil. Apoi, rişti să te izolezi tot mai mult: stai mai tot timpul în casă de teama de a nu suferi un nou episod de atac de panică; îţi pierzi serviciul sau renunţi la ideea de a-ţi căuta un loc de muncă; îţi pierzi prietenii din cauză că ei nu îţi înţeleg problemele sau le este teamă să-ţi fie în prejmă în astfel de momente; uneori te părăseşte şi partenerul de viaţă sau chiar proprii copii te ocolesc; trăieşti sentimente confuze, contradictorii, de suferinţă, disperare, ruşine, vinovăţie, furie, frustrare etc.
Există foarte multe metode prin care un psihoterapeut te poate ajuta să scapi din acest coşmar în care te poţi simţi prizonier, incapabil de a fi şi de a acţiona în conformitate cu propriile dorinţe: terapia psihodinamică (psihanalitică); terapii cognitiv-comportamentale (tehnici de desensibilizare); tehnici de respiraţie; tehnici de relaxare; tratament medicamentos, prescris de un medic psihiatru. (psih. Gabriela Clement)

Psihologia pentru toţi

Frica de a fi tu însuţi (2)

De cele mai multe ori, episoadele de panică apar ca un mod de protecţie a Eu-lui în calea unor dorinţe, nevoi, pe care persoana în cauză nu a reuşit să şi le satisfacă în mod raţional, conştient şi pe care le-a refulat în inconştient. Astfel pot fi explicate unele cazuri în care episoadele de panică apar o perioadă şi apoi dispar de la sine. De fapt, între timp, persoana şi-a rezolvat (sigură sau ajutată) conflictele de ordin iraţional, inconştient şi nu mai are nevoie să fie protejată prin intermediul acestor episoade de panică. Un exemplu – un tânăr, căsătorit de puţină vreme, absolvent de studii superioare, şomer, acuză episoade de atac de panică ori de câte ori se urcă într-un mijloc de transport în comun pentru a se deplasa din cartierul în care locuieşte spre centrul oraşului. Ciudat ar putea părea faptul că aceste episoade survin numai şi numai în mijlocele de transport în comun şi niciodată în timp ce conduce maşina personală, chiar pe distanţe mari! După mai multe minute de conversaţie, mi se confesează: de mai multe luni de zile este în căutarea unui loc de muncă; se simte complexat de faptul că soţia lucrează şi îl întreţine, fapt care îl face să se simtă tot mai constrâns a-şi găsi o slujbă convenabilă (practic, el se află în toiul unei curse contra-cronometru). Îl întreb cu ce mijloc de transport are de gând să facă naveta, în eventualitatea în care se va angaja undeva. Şi îmi răspunde că nu va folosi maşina personală, deoarece l-ar costa prea mult combustibilul şi că… este mai avantajos să folosească transportul public. În acest moment, devine limpede de ce episoadele de panică se iscaseră în această perioadă a vieţii sale şi de ce aveau loc numai în mijloacele de transport în comun. De fapt, tânărului îi este teamă că nu va reuşi să găsească slujba dorită şi, ca mod de protecţie, (bineînţeles, fără voia sa) „şi-a pregătit” ca scuză de rezervă faţă de soţie problema sa medicală care-l împiedică acum şi, sigur, îl va împiedica şi în viitor să se deplaseze zilnic la un eventual serviciu. Am aflat că, până atunci, fusese consultat de câţiva psihiatri de care s-a declarat nemulţumit şi cărora nu le-a urmat sfaturile; dar că a urmat, totuşi, tratamentul medicamentos prescris şi că aceste episoade de panică îl îngrijorează din ce în ce mai mult… După ceva vreme, ne-am întâlnit din nou; prilej cu care mi-a făcut cunoscut că este fericit, întrucât găsise un serviciu bine plătit şi cu mari perspective de viitor. Bineînţeles, atacurile de panică dispăruseră… în mod „miraculos”; erau legate de o etapă a vieţii care se încheiase şi de care nici nu mai dorea să-şi amintească…
Prin urmare, poate fi atât de uşor să depăşeşti, să învingi o astfel de tulburare: analizându-te cu atenţie sau consultând un specialist care să te asculte cu atenţie şi care să te ajute să înţelegi ce se ascunde în spatele unor asemenea manifestări ce te împiedică să fi tu cel adevărat, să ai controlul asupra propriei tale vieţi.
(psih. Gabriela Clement) http://psihologia.wordpress.com/

"Umorul adevărat este haz cu studii universitare. A nu se confunda cu mitocănia veselă."
Find all posts by this user
Quote this message in a reply
07-09-2017, 09:14 PM (This post was last modified: 07-09-2017 09:15 PM by anuk.)
Post: #15
RE: Frica, principalul mijloc de manipulare psihologica
Apropo de frica ,stiti ca exista persoane carora le este frica de intimitatea pe care o presupune sexul ? Acesta frica este este tipica anorexiei sexuale.

Iata cum poate fi recunoscut anorexicul sexual :

- nu accepta discutii despre sex in preajma lui

- se autoexclude din dicutiile ce privesc experiente sexuale

- nu are experiente sexuale pentru ca le refuza

- isi reprima nevoia de a avea intimitate atunci cand o simte, blamandu-se.

- daca ajunge sa intretina relatii sexuale, se judeca, se detesta si adesea plange mai apoi.

- anorexicul sexual are permanenta senzatie ca avand relatii intime este batjocorit.

- se teme de ceea ce inseamna intimitatea in sine si isi face suficiente complexe si scuze incat sa evite

- daca ajunge sa aiba o relatie sexuala, pe parcursul acesteia, persoana anorexica - sexual isi va face ganduri, mustrari de constiinta, se va victimiza, se va simti folosit/a si murdar/a

- nu va mai repeta experienta chiar daca va vrea si va simti nevoia

- va incerca sa evite combinarea intimitatii cu sexul

- anorexicul sexual isi impune aceasta stare de antipatie si repulsie fata de sex si situatiile sexuale.


Sursa

"Să fii veșnic tânăr nu înseamnă să ai 20 de ani, înseamnă să fii optimist, să te simți bine, să ai un ideal în viață pentru care să lupți și pe care să îl cucerești."

Ana Aslan
Find all posts by this user
Quote this message in a reply
Post Reply 




User(s) browsing this thread: 1 Guest(s)

Contact Us | WWW.PREMONITII.RO | Return to Top | Return to Content | Lite (Archive) Mode | RSS Syndication