Post Reply 
 
Thread Rating:
  • 0 Vote(s) - 0 Average
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Conceptul de „sociologie”
10-02-2010, 01:47 AM (This post was last modified: 10-02-2010 02:11 AM by anuk.)
Post: #1
Conceptul de „sociologie”
Conceptul de „sociologie”


Sociologia este ştiinţa societăţii, ştiinţa formelor de viaţă socială omeneşti.
Termenul de sociologie nu este vechi, el a fost introdus de către sociologul francez Auguste Comte în1839.

Este format din două cuvinte:
socius -de origine latină însemnând soţ, asociat, tovarăşi
logos- de origine grecească însemnând idee, teorie, ştiinţă

În ceea ce priveşte clasificarea şi fixarea pe un loc propriu al sociologiei în sistemul ştiinţelor reprezintă o ierarhie a ştiinţelor. Sociologia formează cea mai înaltă treaptă , un fel de „regină a ştiinţelor”.

„Sociologia nu este singura ştiinţă socială, ea nu este singura care studiază fenomenele sau realităţile social – umane. Unele ştinţe sociale ca : istoria, etnografia, politica, dreptul, etica, economia politică, psihologia etc. sunt mai vechi decât ea. S-a impus deci necesitatea de a se clasifica nu numai grupele mari de ştiinţe, care se disting destul de clar prin obiectul lor, dar şi fiecare grupă în parte, în cazul nostru grupa ştiinţelor sociale, dedicate, în ultimă analiză, studiul aceloraşi realităţi.”

Clasificarea ştiinţelor sociale a fost mai dificil deoarece ele nu se deosebesc între ele din punct de vedere al obiectul lor, cât şi prin punctul de vedere pe care îl au de cercetarea, care este societatea omenească.

Oameni de ştiinţă sunt de acord cu ideea că ştiinţele sociale s-au constituit prin diviziunea muncii ştiinţifice, din nevoia dea cunoaşte cât mai bine, mai amănunţit şi mai exact, existenţa oamenilor, manifestările acestora, precum şi creaţiile sociale ale oamenilor. Pornind de la această idee unele ştiinţe sociale s-au specializat în studiul unui singur sector din viaţa socială ca de exemplu: ştiinţele economice, juridice, politice, morale, artisitce, religioase, folclorice, educaţionale etc.

„ Sociologia s-a constituit chiar de la început ca ştiinţa societăţii în totalitatea ei, a realităţii sociale sub toate aspectele ei fundamentale.”
După cel de al doilea război mondial efortul clasificării

ştiinţelor şi-au pierdut intensitatea, rosturile lor primordiale. În zilele noastre sânt două procese fundamentale în mişcarea ştiinţelor sociale:
- specializare tot mai amănunţită
-„reasamblarea” rezultatelor

Societatea este studiată simultan de ştiinţele economice, juridice, politice, morale, artistice, etnografice, folcloristice, filosofice, noologice, axiologice, pedagogice, lingvistice şi aşa mai departe şi pe lângă numeroase ştiinţe istorice: arheologia preitorică şi clasică, istoria antică, medievală, modernă şi contemporană, ...etc.

Sociologia se împarte în ramuri de preocupări tot mai specializate: sociologia economică, juridică, politică, agrară, industrială, rurală, urbană, comercială, financiară, a limbii, a culturii, educaţiei, a armatei, a războiului, a fiecărei ţări sau a unor regiuni.
În funcţie de criterii de întindere, dar şi de esenţă se împarte în:

- microsociologia: studiul grupurilor sau colectivelor mici,bazate pe relaţii interpersonale directe;
- marcosociologia: studiul colectivităţiilor mari, bazate pe relaţii organizaţionale şi instituţionale;
-sociologia concretă sau empirică: studiul direct al realităţiilor sociale, ex: Şcoala monografică gustiană;
- sociologia experimentală: studiul fenomenelor sociale pe bază de experimente;
- sociologia generala : preocupata de generalizari,teoretizari
- sociologia aplicată: se pune în serviciul construcţiilor şi reconstrucţiilor sociale
- psihosociologia: cercetează aspectele sociale ale vieţii sufleteşti


În zilele noastre trei ştiinţe se ocupă de cerecetare societăţii: sociologia (inclusiv psihologia socială), istoria şi culturologia, dar toate aceste ştiinţe se ocupă de studierea omenirii, fiindcă societatea este a oamenilor, cultura şi istoria tot al oamenilor, dar pentru a studia unele aspecte mai
amănunţite ele se separă.

În România studierea acestei ştiinţe a început între cele două războaie mondiale, prin poziţia Şcolii sociologice din Bucureşti, dar el nu a devenit perfect conştient numai în ultimele decenii.

„ Ştiinţa acesta nu a devenit posibilă decât de la Renaştere încoace, mai exact din perioada luptelor pentru răsturnarea feudalismului de către burghezia în ascensiune. Acesta a fost momentul în care „societatea” s-a desprins efectiv de „stat”. Elementele de sociologie a existat şi mai înainte, mai ales la grecii antici, dar sociologia ca ştiinţă de sine stătătoare (desprinsă de filosofie şi politologie) este produsul vremurilor moderne. Născut din lupte sociale, din nevoia de a critica o orânduire care îşi trăise traiul şi intrase în descompunere (feudalismul) şi nevioa complimentară de a construi în locul ei o noua orânduire socială, în care omenira acelor vremuri să se poată dezvolta nestânjenită (capitalismul).

„ La grecii antici apare un sistem inedit de participare la viaţa politică: democraţia. Concomitent se naşte o gândire filozofică liberă şi critică la adresa societăţii. Însă dacă acele reflecţii produc principii noi de înţelegere a realităţii sociale, ele adoptă o poziţie normativă (pentru a spune ceea ce trebuie să fie), poziţie străină de ceea ce se va numi ulterior punctul de vedere sociologic.”
În secolul V î.Hr., în Grecia, sofiştii sunt primii care oferă o reflecţie asupra organizării oamenilor în societate.

Sofiştii fiind acele persoane înţelepte, intelectuale „ intelectuali ca Gorgias din Leontium, Hippias din Elis, Protagos din Abdera” care predau arta persuasiunii prin cuvânt, condamnând sclavia şi folosesc arma criticii.

După eşecul democraţiei ateniene apare Platon (427- 348 î.Hr.) care caută modalitatea de a edifica cetatea ideală, modelul de societate care să se sustragă dezordinii şi uzurii timpului. În operele lui urmăreşte construirea tipului de societate perfectă ex: Republica şi Legile.
Ce însemna pentru Platon cetatea ideală?
El răspunde astfel : „Este o cetate justă. Şi justă este atribuirea de statute sociale în funcţie de competenţele specificce fiecărui individ. Pintr-un sistem de educaţie ermetic codificat, indivizii trebuie să fie aleşi în virtutea calităţilor lor şi repartizaţi în trei clase:
-meşteşugari (cei ce se îngrijesc de problemele economice),
-războinici (responsabili cu apărarea cetăţii)
-clasele superioare înyestrate cu acea înţelepciune care le conferă capacitatea de a guverna.

Pentru a construi o familie unită, membrii acestor ultime două clase (conducători, magistraţi) trebuie să trăiască fără să muncească şi să aibă, în comun, posesiunea asupra bunurilor, femeilor şi copiilor.”
Platon explică înRepublica, 473 b. :
„ Cât timp filozofii nu vor fi regi în cetate (...), nu vor cunoaşte zăbavă (...) nici relele din cetate nici, m-aş teme,cele ale rasei umane”
Această ideală societate în imaginaţia lui Platon este reflectarea în ordine socială a structurii sufletului uman. Sufletul fiind compus din: dorinţă, inimă, raţiune care corespund virtuţiilor: cumpătare, curaj, înţelepciune.
Echilibrul sufletesc îşi găseşte echivalentul, datorită stabilirii
celor trei clase, în echilibrul cetăţii.

Coproprietatea, stabilitatea, autarhia economică şi stricta independenţă în societate sunt principalele criterii în idea lui.

După Grecia urma Roma în planul istoriei occidentale, dar Imperiul Roman va fi ucis de gigantismul şi absolutismul său. Fiind victima barbariei acesta cade în 410 în mâinile vizigotului Alaric.

Sfântul Augustin redactează între 412 şi 426, Despre cetatea lui Dumnezeu, această scriere se împotriveşte ideiilor milenariste, sprijinită de Părinţii Bisericii (sec II – IV), aceste idei condamnă inegalităţiile sociale. Sfântul Augustin convis că credinţa ajută la salvarea sufletului şi nu operele, el se opune mixări religioase în viaţa politică şi socială.
Această carte devine important pentru Carol cel Mare în gândirea şi practica politică a Evului Mediu.
În urma invaziilor barbare în Imperiul Roman de Apus (sec V – X) se descompun oraşele. Activităţiile industriale şi comerciale scad, şi se tranfosrmă în societăţi rurale pe cale
de a fi creştină.

În Franţa declinul imperiului lui Carol cel Mare , invazia arabilor, hunilor şi nomazilor (sec X) fac loc regalităţii.
În secolul XII se organizează comunele urbane şi constuiesc primele servicii centrale al monarhiei.

Ibn Khaldoun (1332 – 1406) în Prolegomenele sale la istoria universală, se dovedeşte a fi un analist foarte bun în Africa de nord. El foloseşte matematicile pentru a explica organizarea umană. El pune baza unor teorii a ciclurilor sociale, ciclurilor dominate de ritmic de grupuri, partide sau dinastii.

În secolul XIV – XV societatea este afectată de epidemia de ciumă în Eurpoa 1359, Războiul de o Sută de Ani, crize economice.

În secolul XVI ,în urma Renaşterii se dezvoltă ştiinţele, dezvoltarea omului, educaţia şi libertatea intelectuală. Izvorul Renaşterii fiin Italia, mai apoi se răspândeşte şi în Ţările de Jos (Eramus), Franţa, Anglia.

„Secolul XVII este marcat de asecnsiunea simultană a două forme inedite de reprezentare a lumii: raţionalisnul şi individualismul. Scrierile lui Francis Bácon (1561 – 1626) sunt primele care ilustrează noua poziţie în care se situează raţiunea. Noul Organon (1620) înscrie existenţa ştiinţifică la răspântia dintre teorie,(raţiune) şi practică (experimentarea).”

Secolul XVIII este marcată de o serie de modificări pozitive, care ajută la ruptura cu Evul Mediu. În 1492 Cristofor Columb descoperă America.

„Reforma este iniţiată în 1517 de către un călugăr german Martin Luther, care denunţă corupţia Bisericii. Luther este convins că omul se poate salva numai prin credinţă şi că, prin urmare, este inutil să caute mântuirea în Biserică.”

Jean Calvin susţine dubla convingere a lui Luther, potrivit căreia donaţiile în bani nu pot înlocui credinţa şi că oameni sunt predestinaţi, orice ar face, unei condiţii post mortem.
Jean Bodin (1530 – 1596) jurist şi economist francez, în
lucrarea sa Six livres de la République (1576), el demonstrează că societatea este comunitatea care nu poate dura decât dacă este guvernată de o „putere suverană”, această putere fiind statul.
La sfârşitul secolului al XIX şi în pragul secolului XX, soiologia se predă în Univestităţi în principalele ţări în care a apărut. Dezbaterile pe tema statului ştiinţelor istorice, rolul ştiinţei şi al monarhiei etc., dă naştere sociologiei.

Factorii care influeţează apariţia acestuia:
-dezvoltarea economică a Germaniei, SUA
-înfinţarea partidelorsocial democrate
-declinul relativ al liberalismului
-ascensiunea statelor – naţiuni şi a birocraţiilor

„Pionieri al sovciologiei engleze , Herbert Spencer (1820- 1903) influenţează puternic analiza socială a sfârşitului de secol. Inginerul reconvertit la filozofie şi, sporadic, la jurnalistică este un liberal ostil oricărei forme de intervenţie din partea statului. Originalitatea lui Spencer constă îndeosebi în a gândi, încă de la Principiile de psihologie (1852-1857) – chiar înainte de publicarea Originii Speciilor a lui Darwin – în termeni de evoluţie. Această noţiune este coloana vertebrală a întregii operă ale cărei principii fundamentale apar în The Man Versus the State (1884).”

În Anglia , sociologul Leonard Hobhouse (1864-1929) a contribuit cel mai mult la instituţionalizarea disciplinei. El fiind primul profesor de la London School of Economics şi director al primei reviste profesioniste (The Social Review).
Între timp mai apari lucrări importante :
.- Schäffle – Stuctura şi viaţa corpului social (1875-
1878),
- V. Lilienfeld – Reflecţii asupra ştiinţei sociale în
viitor(1873-1881),
-L. Gumplowicz (1838-1909)
-G. de Greef – Precis de sociologie 1909 25A. Espinas – Dés société animales 1877 26J. -Izoulet – La cité moderne 1895
Treptat sociologia se va îndrepta de studiul vieţii în general şi al societăţilor animale în special.

Apariţia Şcolii lui Emil Durkheim marcează evoluţia sociologiei.
El spunea: „ Este uşor de remarcat de la prima vedere că tradiţiile şi practicile colective ale religiei, dreptului, moralei, economiei politice nu pot fi fapte mai puţin sociale decât formele exterioare ale sociabilităţii(...) Ele sunt societatea însăşi, vie şi activă”
El tratează cu grijă graniţele precise între sociologie şi disciplinele apropiate.

Aplicarea rezultatelor cercetărilor sociologice nu se poate confunda cu sociologia însăşi. La noi în ţară profesorul Dimitrie Gusti organiza cercetări monografice care părea că urmăreşte numai cercetarea caracterelor statului românesc, a realităţii sociale româneşti, dar însă ele fac o altă operă, un practică, căci în statele unde lucrează ele fac cimitire, sapă şanţuri pentru scurgerea apei de ploaie, nivelează drumuri, dau consultaţii medicale gratuite oamenilor, întemeiază cămine culturale etc.

Trebuinţa originară care constituie impulsul cercetării ştiinţifice poate fi o nevoie practică, dar procesul de cercetare însuşi are viaţa lui aparte.

„Activitatea practică, pe care o preconizează unii ca ţintă a sociologiei, este de natură politică, deoarece politica este aceea care vrea să schimbe realitatea, să-i dea altă formă. Ştiinţa se ocupă de realitatea existentă. Omul politic e stăpân de o credinţă practică şi de voinţă, pe când omul de ştiinţă trăieşte sub dominarea pasiunii de o idee de cunoaştere.”
„Sociologia nu formulează idealuri practice către care trebuie să aspire realitatea, ea constă numai şi caută să explice fenomenele sociale existente.”


BIBLIOGRAFIE:
27 Andrei Petre : Sociologie GeneralăIII 13708 – 13710,
13723
28 Michel Lallement : Istoria Ideilor Sociologice II 29661
29 Traian Herseni: Ce este sociologia?I 6364



http://www.scribd.com/doc/9713210/Concep...Sociologie
Find all posts by this user
Quote this message in a reply
11-23-2010, 05:13 PM (This post was last modified: 12-01-2010 11:04 PM by anuk.)
Post: #2
RE: Conceptul de „sociologie”
Rolul societăţii civile .


O societate democratică reală se construieşte în timp îndelungat. Un prim pas însă pentru o democraţie funcţională îl reprezintă instituţiile şi mecanismele democratice, iar societatea civilă, în acest context, acţionează ca mecanism reglator pentru societăţile democratice.

Instituţiile societăţii civile sunt necesare şi în ţările cu o puternică tradiţie democratică, dar în special în ţările în care democraţia se construieşte. Nu de puţine ori, politicienii şi oamenii de afaceri pun interesele de partid sau de afaceri înaintea intereselor populaţiei. În astfel de situaţii, cine este chemat să "facă dreptate" şi să corecteze disfuncţionalităţile?

Societatea civilă are dreptul şi datoria de a influenţa deciziile politice, economice sau de interes public. Reacţiile societăţii civile faţă de politicile administrative sau economice care vin in contradicţie cu interesele sale sunt variate: manifestaţii, campanii de presă. mesaje de protest etc. Cum astfel de acţiuni sunt dificil de organizat şi au adesea impact pe termen scurt, este necesară apariţia unor structuri paralele cu cele ale statului - : organizaţii non-guvernamentale, asociaţii profesionale, sindicate, patronate etc. -, care să monitorizeze activitatea instituţiilor statului şi modul de soluţionare a revendicărilor şi care să menţină o presiune constantă asupra factorilor de decizie. Acestea trebuie să colaboreze cu structurile implicate în administrarea societăţii, pentru a găsi soluţiile potrivite şi a ameliora continuu calitatea vietii.

Societatea civilă trebuie să se implice într-o gamă largă de probleme, cum ar fi guvernarea unei ţări, relaţiile internaţionale, dezvoltarea economică sau protejarea mediului înconjurător. În acest scop, este necesar să fie constituită din cât mai multe organizaţii "specializate" în cât mai multe domenii care privesc organizarea şi administrarea societăţii umane. Aceste instituţii trebuie să cunoască politicile curente şi propunerile de politici, pentru a monitoriza modul în care factorii politici sau economici respectă interesele majorităţii populaţiei în domeniile respective.
Find all posts by this user
Quote this message in a reply
12-01-2010, 11:06 PM
Post: #3
RE: Conceptul de „sociologie”
Inițiativa cetățenilor trebuie să fie un instrument simplu și clar pentru democrația europeană


Simplificarea Iniţiativei cetăţeneşti

Prima inițiativă a cetățenilor ar putea avea loc înainte ca actuala Comisie să împlinească un an, dacă propunerile comisiei pentru afaceri constituționale obțin aprobarea plenului Parlamentului European și a guvernelor Uniunii Europene. Pe 30 noiembrie, deputaţii europeni din cadrul acestei comisii au votat un raport ce are scopul de a face din inițiativa cetățenilor un instrument simplu și clar pentru democrația europeană.

Conform raportului, perioada de strângere a semnăturilor va trebui să fie de 12 luni. În plus, deputaţii europeni de la comisia pentru afaceri constituționale cer ca numărul minim necesar de state din care să provină semnăturile să fie de șase, iar cartea de identitate să nu fie obligatorie pentru identificarea semnatarilor.

Parlamentul dorește un acord rapid

Inițiativa cetățenilor este un instrument nou, introdus de Tratatul de la Lisabona, prin care un milion de cetățeni europeni pot cere Comisiei Europene să propună o nouă lege europeană. Europenii au deja dreptul de a trimite petiții la Parlamentul European și de a vota în alegerile europene.

Scopul raportului este, conform eurodeputatei Zita Gurmai, de a face din inițiativa cetățenilor un instrument simplu și clar pentru democrația europeană, care să încurajeze cât de multe inițiative posibil. În contextul primei aniversări a Tratatului de la Lisabona (1 decembrie) atât Parlamentul European cât și președinția belgiană a UE doresc un acord rapid în prima lectură.

Raportul este programat pentru vot în plen în decembrie. În cazul aprobării acestuia, statele membre vor avea la dispoziție 12 luni pentru a transpune noua lege în legislația națională.



http://www.europarl.europa.eu/news/publi...ult_ro.htm
Find all posts by this user
Quote this message in a reply
Post Reply 




User(s) browsing this thread: 1 Guest(s)

Contact Us | WWW.PREMONITII.RO | Return to Top | Return to Content | Lite (Archive) Mode | RSS Syndication