Post Reply 
 
Thread Rating:
  • 0 Vote(s) - 0 Average
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
De ce ne sunt iertate pacatele ?
05-12-2010, 01:18 AM
Post: #1
De ce ne sunt iertate pacatele ?
Uite o intrebare care la care nu m-am gandit niciodata.In schimb, in urma cu putin timp, un preot ma intreaba : " Auzi, tu crezi ca e normal ca pacatele sa fie iertate ? " .Sincer, m-am blocat.Si in blocajul asta am realizat ca nu e nimeni obligat sau ca ar "trebui" ca pacatele pe care le facem sa fie iertate.Si asta pentru ca prin pacat noi rupem legea, facandu-ne rau in primul rand proprei noastre fiinte.Daca ne gandim bine, primul care a rupt-o a fost Lucifer si el iertare, nu a avut.Asta din mai multe ratiuni.Dar uite ca omului, desi nu se poate compara cu ingerii cazuti, ii este permisa iertarea.Iertarea Dumnezeiasca nu tine de o sentimentalitate cu caracter uman si asta pentru simplul fapt ca numai omul poate experimenta acest gen de stari si emotii sufletesti, pentru evolutia sa.Totul este Lege! In Lege, noi oamenii experimentam pentru a ne desavarsi.Instrumentele necesare sunt, culmea, cele umane pana la urma.Totul de fapt porneste de la Hristos, iubitul nostru Mantuitor.Daca nu era El nu puteam trai legea asta in aceste timpuri.El a adus legea noua.A restructurat totul, a venit sa implineasca legea veche, adeverind-o prin propria sfanta venire, pecetluirea legii noi.In legea veche, cunoastem legea talionului : "ochi pentru ochi, dinte pentru dinte ", acum cunoastem legea iertarii : " cand cineva iti da o palma, tu intoarce si obrazul celalalt".Prin iertare, mantuirea si intrinsec ieratrea pacatelor, sunt posibile, inainte nu erau.Si proorocul David zice prin Duhul Sfant: Moartea pacatosilor este cumplita (Psalm 33, 20). Dar nu numai moarte se numea despartirea sufletului de trup, ci si iad. Asculta si pe patriarhul Iacob, zicand: Veti pogori batranetele mele in iad (Facere 42, 38). Iar proorocul David zice: Dumnezeu va izbavi sufletul meu din mana iadului (Psalm 48, 16).Cei care incercau din rasputeri sa ridice lumea din haos si intuneric, asa cum era si Moise, erau constienti de caderea iremediabila a sufletului.Din acest motiv incercau sa determine omul sa duca o viata mai apropiata de o forta Atotstapanitoare - Dumnezeu.Asa putea salva suflete ca sa poata astepta intr-un "intermediar" venirea lui Hristos, pentru implinirea legii noi, cea a iertarii pacatelor si a iubirii.O schimbare de frecventa si vibratie teribila.Profetii din antichitate stiau bine ca omenirea asteapta personalitatea lui Iisus si forta lui Hristos.Isaia spune cu lux de amanunte venirea lui Mesia, din acest motiv cei din afara crestinismului nu citesc Isaia 53.De ce ? Cititi :Isaia 53 - Biblia Ortodoxa1. Cine va crede ceea ce noi am auzit şi braţul Domnului cui se va descoperi?2. Crescut-a înaintea Lui ca o odraslă, şi ca o rădăcină în pământ uscat; nu avea nici chip, nicifrumuseţe, ca să ne uităm la El, şi nici o înfăţişare, ca să ne fie drag.3. Dispreţuit era şi cel din urmă dintre oameni; om al durerilor şi cunoscător al suferinţei, unulînaintea căruia să-ţi acoperi faţa; dispreţuit şi nebăgat în seamă.4. Dar El a luat asupră-Şi durerile noastre şi cu suferinţele noastre S-a împovărat. Şi noi Îlsocoteam pedepsit, bătut şi chinuit de Dumnezeu,5. Dar El fusese străpuns pentru păcatele noastre şi zdrobit pentru fărădelegile noastre. El afost pedepsit pentru mântuirea noastră şi prin rănile Lui noi toţi ne-am vindecat.6. Toţi umblam rătăciţi ca nişte oi, fiecare pe calea noastră, şi Domnul a făcut să cadă asupraLui fărădelegile noastre ale tuturor.7. Chinuit a fost, dar S-a supus şi nu şi-a deschis gura Sa; ca un miel spre junghiere s-a adus şica o oaie fără de glas înaintea celor ce o tund, aşa nu Şi-a deschis gura Sa.8. Întru smerenia Lui judecata Lui s-a ridicat şi neamul Lui cine îl va spune? Că s-a luat de pepământ viaţa Lui! Pentru fărădelegile poporului Meu a fost adus spre moarte.9. Mormântul Lui a fost pus lângă cei fără de lege şi cu cei făcători de rele, după moartea Lui,cu toate că nu săvârşise nici o nedreptate şi nici înşelăciune nu fusese în gura Lui.10. Dar a fost voia Domnului să-L zdrobească prin suferinţă. Şi fiindcă Şi-a dat viaţa ca jertfăpentru păcat, va vedea pe urmaşii Săi, îşi va lungi viaţa şi lucrul Domnului în mâna Lui vapropăşi.11. Scăpat de chinurile sufletului Său, va vedea rodul ostenelilor Sale şi de mulţumire Se vasătura. Prin suferinţele Lui, Dreptul, Sluga Mea, va îndrepta pe mulţi, şi fărădelegile lor le valua asupra Sa.12. Pentru aceasta Îi voi da partea Sa printre cei mari şi cu cei puternici va împărţi prada, carăsplată că Şi-a dat sufletul Său spre moarte şi cu cei făcători de rele a fost numărat. Că Ela purtat fărădelegile multora şi pentru cei păcătoşi Şi-a dat viaţa."Isaia a trait cu 800 de inainte de venirea lui Hristos.Pai si cum oare este posibila iertarea pacatelor ? Iar aici Hristos este direct responsabil.Fara el nu am fi putut altfel.Din acest motiv spunea parintele Rafail Noica " Noi avem noroc ca Dumnezeu este nedrept cu noi, altfel nu s-ar putea mantui nimeni" si aici este evident vorba de Iertare.Dumezeu iarta omului ruperea legii daca el se smereste.Este extraordinar lucrul acesta.Si daca Dumnezeu o face, oare omul cum trebuie sa faca?(imagniea din dreapta reprezinta taina spovedaniei.La Sfanta Taina a Spovedanie i, Mantuitoru l e de fata, precum si ingerul pazitor, care sterge din cartea vietii relele si pacatele marturisit e.foto de la bis.Draganescu pictate de parintele Arsenie Boca.Ceva unic in lume!)Diavolul era speriatDiavolul nu a cunoscut nasterea lui Iisus Hristos si din acest motiv era agitat si speriat pentru ca simtea ca ceva se intampla.Intruparea lui Dumnezeu nu putea fi din impreunarea omului, pentru simplul fapt ca ar fi mostenit pacatul originar, ceea ce nu este posibil...Deci, Dumnezeu s-a nascut Dumnezeu in om, pogorandu-se in pantecele Sfintei Fecioare.Din acest motiv, pentru ca Iisus era in afara pacatului originar, diavolul nu stia despre el.Nu a putut sa-l afle.Si pentru ca nu a putut sa afle ce urmareste Dumnezeu prin nasterea "unui" prunc, atunci l-a iscodit pe irod sa omoare toti pruncii. Din acest motiv diavolul si-a permis sa incerce sa-l ispiteasca pe Iisus, pentru ca nu stia cine e.Acolo unde e desavarsire, diavolul nu mai are cunostinta. Referitor la aceasta, spunea parintele Paisie Aghioritul : " Daca gandul tau e pur si nu contine nici o forma de mandrie, nimic rau, atunci diavolul nu stie ce vrei sa faci, sau ce gandesti.Dar daca spre exemplu vrei sa faci un bine si pentru o clipa ti-a intrat in minte gandul ca faci un bine si te mandresti catusi de putin de acest lucru, atunci diavolul afla si te poate ispiti."Intre Dumnezeu si lumea cazuta, ingerii cazuti, dupa cum spun multi sfinti parinti, este un legamant care nu trebuie incalcat.Si anume, ca ingerii cazuti sa nu se atinga in vreun fel de Divinitate.Cu alte cuvinte legea obliga la plata in cazul incalcarii ei. (foto.judecata particulara a sufletului pictata de Arsenie Boca)Aici este minunata lucrare descalcita si talmacita de ortodoxia noastra.Spunem de Sfintele Pasti "cu moartea pe moarte calcand "...tocmai in amintirea aceste lucrari tainice a lui Dumnezeu.In momentul rastignirii si plecarii din trup, Hristos a coborat mai intai in iad, precum sufletul omului ce parcurge drumul de dupa viata (vede ambele,iadul si raiul), la momentul coborarii lui Hristos, Diavolul a avut pretentia sa-l " cerceteze" pe Hristos crezand ca este un simplu suflet...gresit gandit.In acel moment diavolul a incalcat legamantul.El nu mai poate rascumpara niciodata gresala facuta, nici cu pretul a 6 miliarde de suflete mantuite.Hristos nu numai ca ne-a eliberat, sacrificandu-se pentru curatarea pacatelor noastre ci ne-a si dat sansa iertarii pacatului.Si va dati seama ca lucrurile aceste sunt numai cateva fire de nisip, atat cat omului i-a fost permis sa desluseasca, din tainica sa lucrare?Acestea sunt realitati care pentru om ar trebui sa fie complesitoare si sa strarneasca in el dorinta de schimbare.Din pacate multi o considera "mitologie" si atat.Ceea ce preotii o numesc "inselare".A fi ateu este o inselare.Chiar daca tu faci fapte bune si esti un om care incearca sa fie corect si integru in societate, fara sprijinul interior in Dumnezeu si fara chemarea Lui, ne pierdem si ne pierdem gratuit, degeaba.Cand esti deznadajduit, deprimat, indurerat, ingrijorat si cate si mai cate,...ce faci daca nu apelezi la ceva bun, ceva binevoietor, intelegator, iertator, salvator...cu alte cuvinte Dumnezeu ? Ce faci daca nu crezi? Te darami in castigul cui oare ? Problema asta mi-a ridicat-o o doamna in urma cu cateva zile, in cadrul unui curs pe care il tineam. Vorbeam despre ingerii cazuti si la un moment dat doamna imi spune : " Eu nici nu le dau atentie, nu ma gandesc de nici un fel de ei...adica nu exista pentru mine".Cand mi-a vorbit, am avut impresia ca vorbeste de undeva dintr-un hau, din intuneric.Aceasta poate fi una din cele mai mari ispite, sa crezi ca nu exista.E primul lucru pe care si-l doreste, tocmai ca sa se poata insinua cat mai bine.Din acest motiv dansa nu avea o coerenta necesara intelegerii si priceperii cunoasteri interioare, dorea sa-l cunoasca cumva pe Dumnezeu, prin orice fel de mijloc, spiritism, calatorii astrale, ocultism sau mai stiu eu ce.Si din cauza asta se pierdea si nu numai ca se pierdea dar facea rau in jur sugand energie intr-un hal de-ai fi zis ca este o gaura neagra umana.N-am putut decat sa ma rog pentru dansa si dupa vreo zece minute a parasit incaperea.Asadar sa nu ne pierdem! Si sa intelegem ca nimeni in lumea asta, nici un invatator autentic : Buddha, Krishna, Dalai Lama, Moise,Mahomed, Hermes Tristmegistos, Appolonius din Tyana, Lao Tzi, Pitagora si nici un alt mare initiat, maestru, spirit inalt ales sau cum doriti sa ii spuneti,nu si-a putut permite sa spuna ca este "inceputul si sfarsitul" ca este " calea, adevarul si viata " ca la judecata va sta "de-a dreapta Tatalui "sau ca va veni la sfarsit cu Tatal sa judece vii si mortii.Si aici nu mai vorbea de un principiu ci de o realitate.Spuneti-mi si mie, cine isi poate permite sa spuna asa ceva despre sine, fiind o personalitate zguduietoare in istoria omenirii, daca nu ar fi asa cu adevarat ? Astept raspunsul vostru.Paintele Cleopa spunea : " Manca-v-ar raiul sa va manance! "

Posted on Wed, 24 Feb 2010 01:50:00 -0800 at http://carareauniversului.blogspot.com/2...atele.html
Author: Doru Bem

Majoritatea catastrofelor din lume, chiar daca nu apar in mass media, zilnic, doar pe http://www.catastrofe.ro
Find all posts by this user
Quote this message in a reply
07-21-2010, 04:11 AM
Post: #2
RE: De ce ne sunt iertate pacatele ?
(05-12-2010 01:18 AM)Roby copistul Wrote:  Uite o intrebare care la care nu m-am gandit niciodata.In schimb, in urma cu putin timp, un preot ma intreaba : " Auzi, tu crezi ca e normal ca pacatele sa fie iertate ? " .Sincer, m-am blocat.Si in blocajul asta am realizat ca nu e nimeni obligat sau ca ar "trebui" ca pacatele pe care le facem sa fie iertate.Si asta pentru ca prin pacat noi rupem legea, facandu-ne rau in primul rand proprei noastre fiinte.Daca ne gandim bine, primul care a rupt-o a fost Lucifer si el iertare, nu a avut.Asta din mai multe ratiuni.Dar uite ca omului, desi nu se poate compara cu ingerii cazuti, ii este permisa iertarea.Iertarea Dumnezeiasca nu tine de o sentimentalitate cu caracter uman si asta pentru simplul fapt ca numai omul poate experimenta acest gen de stari si emotii sufletesti, pentru evolutia sa.Totul este Lege! In Lege, noi oamenii experimentam pentru a ne desavarsi.Instrumentele necesare sunt, culmea, cele umane pana la urma.Totul de fapt porneste de la Hristos, iubitul nostru Mantuitor.Daca nu era El nu puteam trai legea asta in aceste timpuri.El a adus legea noua.A restructurat totul, a venit sa implineasca legea veche, adeverind-o prin propria sfanta venire, pecetluirea legii noi.In legea veche, cunoastem legea talionului : "ochi pentru ochi, dinte pentru dinte ", acum cunoastem legea iertarii : " cand cineva iti da o palma, tu intoarce si obrazul celalalt".Prin iertare, mantuirea si intrinsec ieratrea pacatelor, sunt posibile, inainte nu erau.Si proorocul David zice prin Duhul Sfant: Moartea pacatosilor este cumplita (Psalm 33, 20). Dar nu numai moarte se numea despartirea sufletului de trup, ci si iad. Asculta si pe patriarhul Iacob, zicand: Veti pogori batranetele mele in iad (Facere 42, 38). Iar proorocul David zice: Dumnezeu va izbavi sufletul meu din mana iadului (Psalm 48, 16).Cei care incercau din rasputeri sa ridice lumea din haos si intuneric, asa cum era si Moise, erau constienti de caderea iremediabila a sufletului.Din acest motiv incercau sa determine omul sa duca o viata mai apropiata de o forta Atotstapanitoare - Dumnezeu.Asa putea salva suflete ca sa poata astepta intr-un "intermediar" venirea lui Hristos, pentru implinirea legii noi, cea a iertarii pacatelor si a iubirii.O schimbare de frecventa si vibratie teribila.Profetii din antichitate stiau bine ca omenirea asteapta personalitatea lui Iisus si forta lui Hristos.Isaia spune cu lux de amanunte venirea lui Mesia, din acest motiv cei din afara crestinismului nu citesc Isaia 53.De ce ? Cititi :Isaia 53 - Biblia Ortodoxa1. Cine va crede ceea ce noi am auzit şi braţul Domnului cui se va descoperi?2. Crescut-a înaintea Lui ca o odraslă, şi ca o rădăcină în pământ uscat; nu avea nici chip, nicifrumuseţe, ca să ne uităm la El, şi nici o înfăţişare, ca să ne fie drag.3. Dispreţuit era şi cel din urmă dintre oameni; om al durerilor şi cunoscător al suferinţei, unulînaintea căruia să-ţi acoperi faţa; dispreţuit şi nebăgat în seamă.4. Dar El a luat asupră-Şi durerile noastre şi cu suferinţele noastre S-a împovărat. Şi noi Îlsocoteam pedepsit, bătut şi chinuit de Dumnezeu,5. Dar El fusese străpuns pentru păcatele noastre şi zdrobit pentru fărădelegile noastre. El afost pedepsit pentru mântuirea noastră şi prin rănile Lui noi toţi ne-am vindecat.6. Toţi umblam rătăciţi ca nişte oi, fiecare pe calea noastră, şi Domnul a făcut să cadă asupraLui fărădelegile noastre ale tuturor.7. Chinuit a fost, dar S-a supus şi nu şi-a deschis gura Sa; ca un miel spre junghiere s-a adus şica o oaie fără de glas înaintea celor ce o tund, aşa nu Şi-a deschis gura Sa.8. Întru smerenia Lui judecata Lui s-a ridicat şi neamul Lui cine îl va spune? Că s-a luat de pepământ viaţa Lui! Pentru fărădelegile poporului Meu a fost adus spre moarte.9. Mormântul Lui a fost pus lângă cei fără de lege şi cu cei făcători de rele, după moartea Lui,cu toate că nu săvârşise nici o nedreptate şi nici înşelăciune nu fusese în gura Lui.10. Dar a fost voia Domnului să-L zdrobească prin suferinţă. Şi fiindcă Şi-a dat viaţa ca jertfăpentru păcat, va vedea pe urmaşii Săi, îşi va lungi viaţa şi lucrul Domnului în mâna Lui vapropăşi.11. Scăpat de chinurile sufletului Său, va vedea rodul ostenelilor Sale şi de mulţumire Se vasătura. Prin suferinţele Lui, Dreptul, Sluga Mea, va îndrepta pe mulţi, şi fărădelegile lor le valua asupra Sa.12. Pentru aceasta Îi voi da partea Sa printre cei mari şi cu cei puternici va împărţi prada, carăsplată că Şi-a dat sufletul Său spre moarte şi cu cei făcători de rele a fost numărat. Că Ela purtat fărădelegile multora şi pentru cei păcătoşi Şi-a dat viaţa."Isaia a trait cu 800 de inainte de venirea lui Hristos.Pai si cum oare este posibila iertarea pacatelor ? Iar aici Hristos este direct responsabil.Fara el nu am fi putut altfel.Din acest motiv spunea parintele Rafail Noica " Noi avem noroc ca Dumnezeu este nedrept cu noi, altfel nu s-ar putea mantui nimeni" si aici este evident vorba de Iertare.Dumezeu iarta omului ruperea legii daca el se smereste.Este extraordinar lucrul acesta.Si daca Dumnezeu o face, oare omul cum trebuie sa faca?(imagniea din dreapta reprezinta taina spovedaniei.La Sfanta Taina a Spovedanie i, Mantuitoru l e de fata, precum si ingerul pazitor, care sterge din cartea vietii relele si pacatele marturisit e.foto de la bis.Draganescu pictate de parintele Arsenie Boca.Ceva unic in lume!)Diavolul era speriatDiavolul nu a cunoscut nasterea lui Iisus Hristos si din acest motiv era agitat si speriat pentru ca simtea ca ceva se intampla.Intruparea lui Dumnezeu nu putea fi din impreunarea omului, pentru simplul fapt ca ar fi mostenit pacatul originar, ceea ce nu este posibil...Deci, Dumnezeu s-a nascut Dumnezeu in om, pogorandu-se in pantecele Sfintei Fecioare.Din acest motiv, pentru ca Iisus era in afara pacatului originar, diavolul nu stia despre el.Nu a putut sa-l afle.Si pentru ca nu a putut sa afle ce urmareste Dumnezeu prin nasterea "unui" prunc, atunci l-a iscodit pe irod sa omoare toti pruncii. Din acest motiv diavolul si-a permis sa incerce sa-l ispiteasca pe Iisus, pentru ca nu stia cine e.Acolo unde e desavarsire, diavolul nu mai are cunostinta. Referitor la aceasta, spunea parintele Paisie Aghioritul : " Daca gandul tau e pur si nu contine nici o forma de mandrie, nimic rau, atunci diavolul nu stie ce vrei sa faci, sau ce gandesti.Dar daca spre exemplu vrei sa faci un bine si pentru o clipa ti-a intrat in minte gandul ca faci un bine si te mandresti catusi de putin de acest lucru, atunci diavolul afla si te poate ispiti."Intre Dumnezeu si lumea cazuta, ingerii cazuti, dupa cum spun multi sfinti parinti, este un legamant care nu trebuie incalcat.Si anume, ca ingerii cazuti sa nu se atinga in vreun fel de Divinitate.Cu alte cuvinte legea obliga la plata in cazul incalcarii ei. (foto.judecata particulara a sufletului pictata de Arsenie Boca)Aici este minunata lucrare descalcita si talmacita de ortodoxia noastra.Spunem de Sfintele Pasti "cu moartea pe moarte calcand "...tocmai in amintirea aceste lucrari tainice a lui Dumnezeu.In momentul rastignirii si plecarii din trup, Hristos a coborat mai intai in iad, precum sufletul omului ce parcurge drumul de dupa viata (vede ambele,iadul si raiul), la momentul coborarii lui Hristos, Diavolul a avut pretentia sa-l " cerceteze" pe Hristos crezand ca este un simplu suflet...gresit gandit.In acel moment diavolul a incalcat legamantul.El nu mai poate rascumpara niciodata gresala facuta, nici cu pretul a 6 miliarde de suflete mantuite.Hristos nu numai ca ne-a eliberat, sacrificandu-se pentru curatarea pacatelor noastre ci ne-a si dat sansa iertarii pacatului.Si va dati seama ca lucrurile aceste sunt numai cateva fire de nisip, atat cat omului i-a fost permis sa desluseasca, din tainica sa lucrare?Acestea sunt realitati care pentru om ar trebui sa fie complesitoare si sa strarneasca in el dorinta de schimbare.Din pacate multi o considera "mitologie" si atat.Ceea ce preotii o numesc "inselare".A fi ateu este o inselare.Chiar daca tu faci fapte bune si esti un om care incearca sa fie corect si integru in societate, fara sprijinul interior in Dumnezeu si fara chemarea Lui, ne pierdem si ne pierdem gratuit, degeaba.Cand esti deznadajduit, deprimat, indurerat, ingrijorat si cate si mai cate,...ce faci daca nu apelezi la ceva bun, ceva binevoietor, intelegator, iertator, salvator...cu alte cuvinte Dumnezeu ? Ce faci daca nu crezi? Te darami in castigul cui oare ? Problema asta mi-a ridicat-o o doamna in urma cu cateva zile, in cadrul unui curs pe care il tineam. Vorbeam despre ingerii cazuti si la un moment dat doamna imi spune : " Eu nici nu le dau atentie, nu ma gandesc de nici un fel de ei...adica nu exista pentru mine".Cand mi-a vorbit, am avut impresia ca vorbeste de undeva dintr-un hau, din intuneric.Aceasta poate fi una din cele mai mari ispite, sa crezi ca nu exista.E primul lucru pe care si-l doreste, tocmai ca sa se poata insinua cat mai bine.Din acest motiv dansa nu avea o coerenta necesara intelegerii si priceperii cunoasteri interioare, dorea sa-l cunoasca cumva pe Dumnezeu, prin orice fel de mijloc, spiritism, calatorii astrale, ocultism sau mai stiu eu ce.Si din cauza asta se pierdea si nu numai ca se pierdea dar facea rau in jur sugand energie intr-un hal de-ai fi zis ca este o gaura neagra umana.N-am putut decat sa ma rog pentru dansa si dupa vreo zece minute a parasit incaperea.Asadar sa nu ne pierdem! Si sa intelegem ca nimeni in lumea asta, nici un invatator autentic : Buddha, Krishna, Dalai Lama, Moise,Mahomed, Hermes Tristmegistos, Appolonius din Tyana, Lao Tzi, Pitagora si nici un alt mare initiat, maestru, spirit inalt ales sau cum doriti sa ii spuneti,nu si-a putut permite sa spuna ca este "inceputul si sfarsitul" ca este " calea, adevarul si viata " ca la judecata va sta "de-a dreapta Tatalui "sau ca va veni la sfarsit cu Tatal sa judece vii si mortii.Si aici nu mai vorbea de un principiu ci de o realitate.Spuneti-mi si mie, cine isi poate permite sa spuna asa ceva despre sine, fiind o personalitate zguduietoare in istoria omenirii, daca nu ar fi asa cu adevarat ? Astept raspunsul vostru.Paintele Cleopa spunea : " Manca-v-ar raiul sa va manance! "

Posted on Wed, 24 Feb 2010 01:50:00 -0800 at http://carareauniversului.blogspot.com/2...atele.html
Author: Doru Bem

N
Salutari! Abia inscrisa pe acest site. De ce ne sunt iertate pacatele? Stiu ca odata calcate legile lui Dumnezeu, ceva se frange in noi dar pot fi indreptate lucrurile; "pacatele" sunt iertate dar cati dintre noi intelegem ca repetarea lor aduce slabirea/moartea trupului si decaderea sufletului? Iertarea pacatelor indeamna la o constiinta noua, la o schimbare de atitudine fata de Dumnezeu, la o credinta noua, la sfiintire! "Ucida-l toaca" si-a ademenit turma dar stie ca odata omul trezit din ispita se va intoarce la Dumnezeu...de aceea cauta sa ademeneasca cat mai multi. Cu cat vor fi mai multi cei care se vor ruga lui Dumnezeu cu atat ii va slabi puterea lui ucida-l toaca! "Bun e Dumnezeu" , spunea Parintele Tadei...si el ne iubeste pe toti ca fiind unul " : "Domnul ma paste si nimic nu-mi va lipsi/ La loc de pasune acolo m-a salasluit/La apa odihnei m-a hranit/ Sufletul meu l-a intors, povatuitu-m-a pe cararile dreptatii pentru numele Lui/ Ca de voi si umbla in mijlocul mortii, nu ma voi teme de rele/Tu cu mine esti/Toiagul Tau si varga Ta, acestea m-au mangaiat/Gatit-ai masa inaintea mea, impotriva celor ce ma necajesc, uns-ai cu untdelemn capul meu si paharul Tau este, adapandu-ma ca un puternic./Si mila Ta ma va urma in toate zilele vietii mele, ca sa traiesc in casa Domnului intru lungime de zile."
Slava Tie Dumnezeule, Slava Tie!
Find all posts by this user
Quote this message in a reply
07-21-2010, 08:15 AM
Post: #3
RE: De ce ne sunt iertate pacatele ?
Pacatele chiar ne sunt iertate? Dar ce este un pacat? Si conform legilor carui dumnezeu?

Cand armele sunt ilegale, numai delincventii au arme.
Find all posts by this user
Quote this message in a reply
07-22-2010, 11:40 AM
Post: #4
RE: De ce ne sunt iertate pacatele ?
Corect , Gogule. Io voi raspunde cu un citat din Marin Preda:

"Cine nu stie ce e pacatul, nu inseamna ca e un sfant, ci un neputincios: nu-l savarseste fiindca nu e în stare, nu fiindca are credinta puternica.":D

Dar si mai concreta e afirmatia lui Cristopher Marlowe:
"Nu exista pacat, doar ignoranta. Consider religia ca pe o jucarie de copil si cred ca nu exista alt pacat in afara de nestiinta."

"Nu inceta niciodata sa zambesti, nici chiar atunci cand esti trist, pentru ca nu se stie cine se poate indragosti de zambetul tau. "Gabriel José García Márquez
Find all posts by this user
Quote this message in a reply
07-22-2010, 11:50 AM
Post: #5
RE: De ce ne sunt iertate pacatele ?
Întrebare: Care este definiţia păcatului?

Răspuns:
Păcatul este descris în Biblie ca încălcarea Legii lui Dumnezeu (1 Ioan 3:4) şi ca răzvrătire împotriva lui Dumnezeu (Deuteronom 9:7; Iosua 1:18).
Păcatul îşi are originile în Lucifer, “steaua strălucitoare, fiul dimineţii”, cel mai frumos şi mai puternic dintre îngeri. El a dorit să fie mai presus de Dumnezeu şi acest lucru a condus la căderea sa din cer şi astfel la naşterea păcatului (Isaia 14:12-15). Redenumit Satan, el a introdus păcatul în rasa umană în Gradina Edenului, acolo unde i-a ispitit pe Adam şi Eva cu aceeaşi atracţie: “veţi fi ca Dumnezeu”. Geneza 3 descrie actul lor de răzvrătire împotriva lui Dumnezeu şi a poruncilor Lui. De la acel moment, păcatul s-a transmis din generaţie în generaţie la toată omenirea şi noi, ca descendenţi ai lui Adam, am moştenit păcatul de la el. Romani 5:12 ne spune că prin Adam, păcatul a intrat în lume şi astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, întrucât “plata păcatului este moartea” (Romani 6:23).

Prin Adam, înclinaţia inerentă către păcat a trecut asupra întregii rase umane şi astfel toţi oamenii au devenit păcătoşi prin natura lor. Atunci când Adam a păcătuit, fiinţa lui interioară a fost transformată de păcatul său de răzvrătire, aducând asupra lui moartea spirituală şi depravarea morală care aveau să se transmită tuturor celor care s-au născut după el. Oamenii au devenit astfel păcătoşi nu pentru că ar fi păcătuit, ci ei au păcătuit pentru că s-au născut cu o natură păcătoasă, s-au născut păcătoşi. Această condiţie umană este cunoscută sub expresia de “păcat moştenit”. La fel cum noi moştenim anumite caracteristici fizice de la părinţii noştri, la fel moştenim naturi pline de păcat de la Adam. Regele David îşi deplângea natura umană decăzută în Psalmul 51:5 spunând: “Iată că sunt născut în nelegiuire, şi în păcat m-a zămislit mama mea.”

O altă categorie de păcat este cel cunoscut sub expresia de “păcat imputat”. Expresia “imputat” tradusă din limba greacă este adesea utilizată în definirea unor aspecte financiare şi legale şi are sensul de a lua ceva ce aparţine unei persoane. Înainte ca Legea lui Moiese să fie dată poporului Israel, păcatul nu era imputat oamenilor, deşi ei erau totuşi păcătoşi prin moştenire. După ce a fost dată Legea, păcatele comise prin încălcarea Legii au fost imputate oamenilor (Romani 5:13). Chiar şi înainte ca încălcările Legii să fi fost imputate oamenilor, pedeapsa definitorie pentru păcat (moartea) s-a aplicat tuturor (Romani 5:14). Toţi oamenii, de la Adam la Moise, au cunoscut moartea, nu în mod necesar ca rezultat al faptelor lor împotriva Legii Mozaice (pe care nu o primiseră), ci mai degrabă ca urmare a naturii lor păcătoase moştenite. După Moise, oamenii au murit atât datorită naturii păcătoase moştenite de la Adam cât şi datorită păcatelor imputate rezultate din încălcarea Legii lui Dumnezeu.

Dumnezeu a folosit principiul imputarii pentru binele oamenilor atunci când a pus păcatele imputate oamenilor în contul Domnului Iisus Hristos, care a plătit pedeapsa pentru toate aceste păcate prin moartea Lui pe cruce. Prin imputarea păcatelor noastre lui Iisus, Dumnezeu L-a tratat pe Iisus ca şi cum ar fi fost un păcătos, deşi El nu a fost, şi a făcut ca El să moară pentru păcatele tuturor celor care vor crede în El. Este important să înţelegem că păcatul a fost imputat lui Hristos, însă că Domnul Hristos nu moştenise păcatul originar al lui Adam. Astfel, Iisus a plătit pedeapsa pentru păcatele noastre, însă El nu a fost niciodată păcătos. Natura Lui pură şi perfectă a rămas neatinsă de păcat. El a fost tratat ca şi cum ar fi fost vinovat de toate păcaele comise vreodată de către toţi cei care au crezut în El, cu toate că El nu a săvârşit nici unul dintre aceste păcate. În schimb, Dumnezeu a imputat neprihănirea lui Hristos credincioşilor şi a pus astfel în contul acestora dreptatea Lui, tot astfel cum păcatele noastre au fost puse în contul Lui (2 Corinteni 5:21).

Păcatul personal este acela care este comis în fiecare zi de către fiecare dintre fiinţele umane. Pentru că toţi moştenim natura păcătoasă de la Adam, toţi săvârşim păcate individuale, personale – de orice fel, de la minciuni aparent nevinovate până la crimă. Aceia care nu şi-au pus credinţa lor în Domnul Iisus Hristos vor trebui să plătească personal pedeapsa pentru păcatele lor personale, pentru păcatele imputate şi pentru cele moştenite. Prin contrast, cei credincioşi în jertfa lui Hristos au fost eliberaţi de pedeapsa eternă a păcatului (iadul şi moartea spirituală). Astfel, acum cei credincioşi pot alege să săvârşească sau nu păcate personale, pentru că acum au puterea de a se împotrivi ispitelor prin Duhul Sfânt care locuieşte în ei, care îi sfinţeşte şi care îi convinge de păcate, atunci când ele sunt comise (Romani 8:9-11). Odată ce ne mărturisim păcatele lui Dumnezeu şi Îi cerem iertare pentru ele cu sinceritate, relaţia noastră de comuniune cu El este restabilită - “Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept, ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească de orice nelegiuire” (1 Ioan 1:9).

Păcatele moştenite, cele imputate şi cele personale – toate au fost purtate de Domnul Iisus Hristos la cruce, astfel încât acum “În El avem răscumpărarea, prin sângele Lui, iertarea păcatelor, după bogăţiile harului Său” (Efeseni 1:7).

http://www.gotquestions.org/Romana/defin...tului.html
Find all posts by this user
Quote this message in a reply
Post Reply 




User(s) browsing this thread: 1 Guest(s)

Contact Us | WWW.PREMONITII.RO | Return to Top | Return to Content | Lite (Archive) Mode | RSS Syndication