Post Reply 
 
Thread Rating:
  • 0 Vote(s) - 0 Average
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Sacrificiul de sine
05-12-2010, 01:18 AM
Post: #1
Sacrificiul de sine
Mi-a tot rezonat in cap de ceva timp aceasta " amintire" sau mai bine zis "dar" al Tatalui nostru, sacrificiul de sine.Lumea, in esenta, are tendinta, inca de la inceputurile copilariei, sa renunte la sacrificiul de sine si asta din cauza faptului ca acest lucru te-ar exclude din societate.Daca te-ar integra armonios in societate si toti din jur ar fi asa, sunt convins ca am creste in spiritul sacrificiului de sine.Gandirea, sensul si legea a schimbat-o Hristos atunci cand a spus ca a venit aici ca Sa slujeasca nu ca sa fie slujit.A spalat picioarele ucenicilor Lui, slujindu-le lor, luminandu-i, rugandu-se pentru ei, potolindu-le sufletul, intr-un final, rabdand pentru om.Din cauza asta striga cu bucurie parintele Cleopa : " Rabdare, Rabdare, Rabdare ! ".Observ ca am pierdut rabdarea deci si acceptarea, am pierdut respectul deci si toleranta, am pierdut iubirea de aproapele deci si sacrificiul de sine.Asa pare, ca lumea le-a pierdut, dar culmea este ca toate acestea se afla in insasi inima ei, atat de aproape si totusi atat de departe neluminata fiind.Din pacate respectul de sine este prost inteles, mai degraba am spune " respect de persoana" daca am vedea sinele descriind fiinta.Omenirea are nevoie sa dezvolte respectul de propria fiinta si nu de propria persoana.Uitam insemnatatea cuvintelor si al adevarului lor. Oare cati cugeta asupra Sinelui lor ca sa poata intelege ce inseamna cu adevarat respectul de Sine.Acelasi lucru este valabil pentru zicala " nu esti in cunostinta de cauza ". Pai da, daca am fi cu adevarat in cunostinta de cauza, daca am cunoaste cauza, cu siguranta am intelege despre ce este vorba , adica efectul.Din cauza acestei proaste intelegeri, Sinele capata orgoliu, mandrie, intoleranta, superioritate, patima, agresivitate, neintelegere, negativitate si ajunge sa se manifeste intr-o accelerare de timp, cu : ganduri negative, imagini morbide, intunecate, anxietate, sentimente de ura si dispret, judecati asupra altora, neliniste, frici, atacuri de panica, agitatie, incapacitatea de a accepta alte adevaruri, urmand a afecta dupa un timp si planul fizic.Spiritul concurentei,dorinta de a fi mai bun decat celalalt, focusarea totala a spiritului pe tinte materiale, cresterea dorintei de a avea cat mai mult, de a-ti extnde dorintele si necesitatile nu fac decat sa deschida cat mai multe porti catre prapastia interioara.Cu cat ne dorim mai mult cu atat ne putem prabusi mai tare.Cu cat vom utila mai tare o casa si ne vom dori constant acest lucru,sa fie cat mai smechera cu putinta, in momentul unei crize, a unei prabusiri financiare, cand vom trecem de la o plasma la un televizor Goldstar, este posibil sa ne prabusim, sa ne pierdem.Dupa tot acest parcurs in societate in care aproape tot omul pica, unde puteti voi intrezari sacrificiul de sine ?Haideti sa visam putin si sa imaginam inversul societatii de astazi, cumva intr-o maniera platonica, crestina.Sa imaginam o lume intreaga dupa 2000 de ani de lumina.Cum ar fi ?Cum ar fi : sa imparti ce ai cu cei din jur, sa-ti cultivi respectul de Sine intelegand de mic Sinele ca fiind izvorul fiintei, atingerea Tatalui in fiinta, respectul fata de creatia Lui, sa-ti iubesti aproapele ca pe tine insuti, sa-i ajuti pe nevoiasi, sa-i intelegi pe cei ce iti vor raul si sa te rogi pentru ei, sa incerci sa slujesti cat poti de mult omului de langa tine, de sub tine, de deasupra ta, sa respecti legea si sa -l iubesti pe Dumnezeu in toata manifestarea Sa , asa cum se manifesta si prin noi fara sa ne dam seama... Asa ar fi normal ca omul sa fie, sa se sacrifice pe sine pentru Dumnezeul din celalalt.Pentru ce au fost oare au fost recunoscuti sfintii? Tocmai pentru sacrificiul de sine.Sufletul nostru recunoaste imediat lumina, bunatatea, candoarea, blandetea.Oricat de hatru ai fi, recunosti imediat omul bun, bland, luminos si te bine dispune si pe tine.Pana si criminalii au persoanele lor dragi si acelea sunt dragi tot din aceleasi motive, ca au in ei sadite aceste virtuti. Asa ca nu este mai bine pentru om sa fie dupa cum spune Dumnezeu? Si mai mult decat atat, simtim si noi ca asa este binele, adevarul.Sufletul nostru il recunoaste imediat.Si mai este un lucru curios de frumos.Ati observat ca atunci cand te muncesti pentru cineva, cand ii faci unui om o treaba, sau il ajuti pur si simplu, te simti mai bine, parca capeti mai multa energie? Deci omul recunoaste in sinea sa, in sinele sau, ca "binele", "adevarul", vine din slujire.Ar fi benefic sa ne facem tot timpul o lista si sa vedem cand ne-am sacrificat noi pentru altcineva ultima oara, adica cu cat incercam sa revenim noi cu noi insine la normal? Din acest motiv, mandria este inutila, mandria ca am facut ceva bun si asta pentru simplul fapt ca binele este o revenire pe linia de plutire si nicidecum un bonus.Singura chestiune este ca daca ajungem la linia de plutire, plutim odata cu Dumnezeu, plutind odata cu Dumnezeu sacrificiul de sine devine moment extatic.Asadar sa fim in cunostinta de cauza !

Posted on Sun, 18 Apr 2010 05:25:00 -0700 at http://carareauniversului.blogspot.com/2...-sine.html
Author: Doru Bem

Majoritatea catastrofelor din lume, chiar daca nu apar in mass media, zilnic, doar pe http://www.catastrofe.ro
Find all posts by this user
Quote this message in a reply
Post Reply 




User(s) browsing this thread: 1 Guest(s)

Contact Us | WWW.PREMONITII.RO | Return to Top | Return to Content | Lite (Archive) Mode | RSS Syndication